1 Decembrie este Ziua Naţională a României. În acest an, se împlinesc 105 ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.
Parlamentul României a hotărât, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, proclamarea zilei de 1 Decembrie ca Zi Naţională a României. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990.
Începând din 1866 şi până la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I (1927-1930; 1940-1947), ultimul suveran al României, a abdicat, Ziua Naţională a României era sărbătorită, cu mult fast, la 10 Mai.
1866 a fost anul în care principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depunea jurământul de credinţă în faţa Adunării Constituante, a Locotenenţei Domneşti şi a Guvernului, fiind proclamat Domnitor al României, sub numele de Carol I (1866-1881). În 10 Mai 1877, Senatul proclama Independenţa statului român, domnitorul Carol I semnând proclamaţia „Independenţa absolută a României”.
Parlamentul a proclamat România regat, la 14/26 martie 1881, domnitorul Carol primind pentru sine şi pentru urmaşii săi titlul de rege al României. La 10/22 mai 1881, când se împlineau 15 ani de la urcarea pe tronul ţării, au fost organizate festivităţi prilejuite de proclamarea Regatului şi încoronarea domnitorului Carol I ca rege al României (1881-1914).
Ziua abdicării regelui Mihai I a marcat începutul dictaturii comuniste în România, care a fost proclamată republică populară. Între 1948 şi 23 august 1989, ziua de 23 august a fost sărbătorită drept Zi Naţională a României. La 23 august 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, România ieşea din alianţa cu Puterile Axei (Germania, Italia şi Japonia), declara încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaţilor (Franţa, Imperiul Rus, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii) şi declara război Germaniei naziste şi Ungariei horthyste.
Primul 1 Decembrie ca Zi Naţională a României
Primul 1 Decembrie ca Zi Naţională a României a fost marcat la Alba Iulia, la 1 decembrie 1990. De atunci, în fiecare an, atât în Bucureşti cât şi în majoritatea oraşelor din întreaga ţară, au loc parade militare şi sunt organizate numeroase ceremonii ce cuprind depuneri de coroane, dar şi alte manifestări.
În toamna anului 1918, înfrângerea Puterilor Centrale şi prăbuşirea Austro-Ungariei, a amplificat mişcarea naţională a românilor din Transilvania. Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român, întrunit la Oradea, la 29 septembrie/12 octombrie 1918, a adoptat, în unanimitate, o declaraţie redactată de Vasile Goldiş privind hotărârea naţiunii române din Transilvania de a se aşeza „printre naţiunile libere” (în baza dreptului naţional ca fiecare naţiune să dispună liber de soarta sa), se arată în lucrarea „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003). Se sublinia, astfel, necesitatea convocării unei adunări naţionale, care să delege organele abilitate „să trateze şi să hotărască în treburi care se referă la situaţia politică a naţiunii române”.
Totodată, se cerea „afirmarea şi valorificarea drepturilor ei, nestrămutate şi inalienabile, la deplina viaţă naţională”. Documentul a fost citit de Alexandru Vaida-Voievod în Parlamentul de la Budapesta, în şedinţa din 5/18 octombrie 1918. Declaraţia de la Oradea, care afirma dreptul naţiunii române la autodeterminare, precum şi ideea convocării adunării naţionale, a reprezentat un act cu o semnificaţie istorică deosebită privind procesul de unificare naţională.
A urmat constituirea Consiliului Naţional Român Central la Budapesta (17/30 oct.), apoi cu sediul la Arad (din 21 oct./3 nov.), ca unicul for de conducere al românilor transilvăneni, format din şase reprezentanţi ai Partidului Naţional Român (Vasile Goldiş, Aurel Lazăr, Teodor Mihali, Ştefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-Voevod şi Aurel Vlad) şi şase social-democraţi (Tiron Albani, Ioan Flueraş, Enea Grapini, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu şi Baziliu Surdu), notează sursa de mai sus. Consiliul Naţional Român Central şi-a înfiinţat Consiliul Militar, care avea în subordine consiliile militare şi gărzile militare, care erau formate din ofiţeri şi soldaţi întorşi de pe front, cărora li s-au alăturat şi alţi tineri capabili să poarte arme, din diferite pături sociale.
Prin grija Sfatului Ostaşilor Români din Viena, organizat de sublocotenentul în rezervă Iuliu Maniu, românii din fosta armată imperială erau îndreptaţi spre ţară. Organizarea mişcării naţionale se realiza pe mai multe planuri. Sub egida Consiliului Naţional, toată populaţia românească s-a constituit în „Sfaturi naţionale” judeţene, cu „Gărzi naţionale” în fiecare comună, potrivit amplei lucrări ”Istoria românilor” (vol. VII, tom II, Editura Enciclopedică, 2003).
La 9/22 noiembrie 1918, atunci când România reintra în luptă alături de Antantă, Consiliul Naţional Român Central se întrunea hotărând efectuarea unor demersuri energice pentru recunoaşterea imediată a dreptului naţiunii române. A adoptat o Notă Ultimativă prin care cerea guvernului maghiar să îi fie predată „puterea de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal şi Ţara Ungurească”.
Între 13 şi 15 noiembrie au avut loc, la Arad, tratative între delegaţia Consiliului Naţional Român Central şi cea a Consiliului Naţional Maghiar şi guvernul de la Budapesta. Partea maghiară şi-a menţinut aceeaşi poziţie, respectiv ca Transilvania să rămână în continuare în cadrul Ungariei, sub forma unui guvernământ românesc autonom, reprezentat în guvernul maghiar. În aceste condiţii, tratativele au eşuat, notează aceeaşi lucrare.
Venit de la Viena, Iuliu Maniu a intervenit în dezbatere, precizând: „Noi nu vrem să devenim din asupriţi asupritori, dar nici nu putem admite o ştirbire a teritoriului românesc.”
„Istoria ne cheamă la fapte”
La 7/20 noiembrie, Marele Sfat Naţional lansa Convocarea Adunării Naţionale de la Alba Iulia, pentru data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, care începea cu cuvintele „Istoria ne cheamă la fapte”: ”În numele dreptăţii eterne şi al principiului liberei dispoziţiuni a naţiunilor (…), naţiunea română din Ungaria şi Transilvania are să-şi spună cuvântul său hotărâtor asupra sorţii sale şi acest cuvânt va fi respectat de lumea întreagă”, se arată în lucrarea „Istoria românilor” (vol. VII, tom II, Editura Enciclopedică, 2003).
”Rezoluția de unire”
Iuliu Maniu a pledat, în discursul său, ca Adunarea Naţională să primească proiectul de rezoluţie, „pentru a întemeia pentru vecie România unită şi mare şi a înstăpâni pentru totdeauna o adevărată democraţie şi deplină dreptate socială”. La rândul său, Josif Jumanca a exprimat, de asemenea, adeziunea social-democraţilor români la unire, „pentru că noi, muncitorii, ne simţim una cu întreg neamul”. În cuvântarea sa, episcopul Ioan I. Papp al Aradului a subliniat asemănarea acestei zile cu ziua de 15 mai 1848, iar întreaga adunare, sub influenţa acestei amintiri, a intonat imnul naţional „Deşteaptă-te române!”.
Gheorghe Pop de Băseşti a supus spre aprobare „Rezoluţia de unire”, care a fost adoptată în unanimitate. Totodată, la propunerea lui Alexandru Vaida-Voevod, Adunarea a aprobat componenţa Marelui Sfat Naţional, organism cu caracter legislativ, format din reprezentanţi ai diferitelor profesii şi categorii sociale. Votată într-o atmosferă de entuziasm, Rezoluţia a devenit, astfel, documentul istoric prin care se înfăptuia visul de veacuri al poporului român: România Mare. Cei peste 100.000 de participanţi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, adunaţi pe Câmpul lui Horea, au aprobat cu aclamaţii entuziaste hotărârea de unire necondiţionată şi pentru totdeauna a Transilvaniei cu România, notează „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003).
Tradiții și obiceiuri de 1 Decembrie
Ziua Naţională a României este marcată an de an prin evenimente patriotice, în special prin parade militare – cele mai celebre fiind cea de la București de la Arcul de Triumf și cea de la Alba Iulia. Totodată peste tot în țară au loc parade militare mai mici sau ceremonii de depuneri de coroane şi jerbe de flori la monumentele eroilor.
În catedralele, bisericile și mănăstirile din țară este oficializată slujba specifică” Te Deum”, prin care sunt pomeniți eroii neamului românesc care au luptat pentru Marea Unire de la 1918.
De 1 decembrie au loc și ceremonii organizate de școli, deși în ultimii ani situația creată de pandemia COVID au limitat mutl aceste manifestații. Deobicei în școli și grădinițe sunt organizate serbări, iar copii îmbracă portul populari. Drapelul naţional este arborat în toate instituţiile de stat din ţară, dar și în casele românilor patrioți. Mulți au ajuns în ultimii ani s-și monteze simbolic un mic tricolor și pe mașină.
Pe lângă acestea, Ziua Națională a României este marcată și ca o sărbătoare culinară care vine ca o deschidere a perioadei de Sărbători de Iarnă. Astfel, mulți români sărbătoresc pe 1 Decembrie cu un pahar cu vin, normal sau fieri, cu țuică fiartă, cu tradiționalii mici sau cu fasole cu ciolan.
Programul paradei militare de 1 Decembrie 2023 în București
Parada organizată cu ocazia Zilei Naţionale a României se va desfășura și anul acesta tot în Piaţa Arcul de Triumf din Capitală. Organizatorii au anunțat că evenimentul mult-așteptat va începe la ora 11.00.
Anul acesta, vor participa peste 1.500 de militari şi specialişti din MApN, MAI, SRI, STS şi ANP, precum şi aproximativ 130 de mijloace tehnice, dintre care 40 de aeronave.
Conform MApN, alături de militarii români, la paradă vor defila şi aproximativ 150 de militari străini din Belgia, Franţa, Macedonia de Nord, Republica Moldova, Luxemburg, Polonia, Portugalia, Statele Unite ale Americii şi Ţările de Jos, precum şi militari din ţările aliate contributoare la structurile NATO de pe teritoriul României.
Militarii străini sunt prezenţi cu 23 de mijloace tehnice, inclusiv aeronave de luptă din Germania, Statele Unite ale Americii şi Turcia.
