Există mai multe motive pentru care Călin Georgescu este o anomalie politică.
Un ultranaționalist de 62 de ani, a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale din România săptămâna trecută, atrăgând tinerii pe TikTok.
Deși ar putea ajunge liderul unui stat membru NATO, l-a lăudat pe Vladimir Putin drept „un om care își iubește țara.” Și, în mijlocul unei situații economice dezastruoase, a apelat la alegătorii religioși, cu valori tradiționale, scrie Politico.
Toate acestea sunt nimic în comparație cu viziunile sale asupra naturii și agriculturii.
Ca specialist în științele solului, Georgescu a petrecut ani de zile lucrând pentru Ministerul Mediului și pentru Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, luptând împotriva deversărilor de deșeuri și poluării apei.
Totuși, în campania sa insurgentă, a criticat Pactul Verde al Uniunii Europene, a susținut creșterea producției de alimente și a spus că muncitorii din agricultură vor conduce reindustrializarea României.
Fermierii reprezintă 23 la sută din forța de muncă
Într-o țară în care fermierii reprezintă 23 la sută din forța de muncă și 18 la sută din populație – de departe cel mai mare număr din orice stat din UE – politicile agroalimentare ale lui Georgescu sunt cruciale.
Manifestul său de 17 pagini se intitulează „Mâncare, apă, energie: o întoarcere la rădăcinile națiunii române” și oferă o serie de măsuri utopice și de bine pentru zonele rurale.
„Are aceleași idei ca și Robert F. Kennedy Jr.”, a spus Cristian Pîrvulescu, profesor de studii politice la principala universitate din București, referindu-se la fostul candidat la președinția Statelor Unite care s-a alăturat campaniei de succes a lui Donald Trump și a fost recompensat cu nominalizarea pentru a deveni secretar de sanatate.
La fel ca RFK Jr., Georgescu susține un „ecologism radical” care sfidează diviziunea obișnuită stânga-dreapta, cufundându-se în laitmotive antiglobaliste împărtășite de extremiști de ambele părți.
El atacă agricultura intensivă, cu substanțele agrochimice „toxice” și producția „poluantă și ineficientă”, promițând în schimb: „susțin agricultura țărănească și agricultura tradițională, organică”.
”Să facem agricultura mare din nou”
Politica Agricolă Comună (PAC) a Uniunii Europene, fondul său de subvenții pentru fermieri, ar trebui redirecționată către micii fermieri (care reprezintă peste 90% dintre fermierii din România), iar sistemul de producție extensivă, de mici dimensiuni al țării „ar trebui să devină un model de urmat în Balcani și în Europa”, solicită Georgescu.
Aceasta poate suna anacronic, dar este o politică bună. Ca și în alte părți ale Europei, există o nemulțumire larg răspândită în România față de trecerea la agricultura la scară industrială, chiar dacă țara profită de rolul său de mare furnizor de cereale pentru comercianții transnaționali de mărfuri și de hub de tranzit și procesare pentru cerealele ucrainene importate.
Fermierii au protestat la granița cu Ucraina în luna ianuarie și, în ciuda restricțiilor impuse de UE privind importurile de produse agricole ucrainene, Bucureștiul s-a plâns în repetate rânduri la Bruxelles că mierea ieftină și uleiul de floarea-soarelui sunt aruncate pe piața sa, afectând producătorii locali.
„Clar că această frustrare s-a acumulat”, a spus Radu Magdin, analist politic și fost consilier al guvernului român.
La aceasta se adaugă secetele care au distrus recoltele în acest an (ceea ce a dus la pierderi de 2 miliarde de euro), speculațiile imobiliare și luarea terenurilor de către magnații din domeniul real estate și industrial, precum și costurile persistent de ridicate ale îngrășămintelor și hrană pentru animale, și ai obținut o „furtună perfectă”, a subliniat Magdin.
Din cauza situației dificile a fermierilor săi, România a fost în ultimii ani un susținător important al măsurilor care să asigure că marile supermarketuri străine din țară își procură produsele proaspete local, stârnind tensiuni atât cu Bruxelles-ul pe tema regulilor pieței unice, cât și cu retailerii înșiși.
Sânge și pământ
Georgescu va întâmpina o opoziție feroce în viitoarele alegeri, atât în alegerile parlamentare de duminică, cât și în turul doi al alegerilor prezidențiale din 8 decembrie. Cu toate acestea, atât Magdin, cât și Pîrvulescu consideră că el are șanse mari să ajungă la putere pe valul nemulțumirii populare.
„Când spui unei țări care este puternică în agricultură că prețurile lor sunt uneori mai mari decât în alte piețe, oamenii nu înțeleg”, a reflectat Magdin. „Unii oameni ar spune: ‘Dar de ce facem asta? Pentru că suntem furați. Cineva ne păcălește.’”
În acest sens, Georgescu face parte dintr-o mare de figuri de extremă dreaptă care încearcă să atragă fermierii cu narațiuni din perioada fascistă.
Apelul său la autarhie agricolă face parte din acest curent, deși nu este exclusiv. Autosuficiența alimentară a fost un obiectiv al mișcărilor de extremă dreaptă și de stânga în secolul XX, însă a revenit în centrul atenției în Franța, Polonia și Olanda.
Mai important este însă accentul său pe puritatea naturii, această „perspectivă filozofică foarte bucolică”, a spus Magdin.
Idealizarea vieții rurale și agricole a fost un element cheie al ultranaționalismului din anii 1930, sintetizat în sloganul „sânge și pământ” al Germaniei naziste.
Aceste credințe au inspirat nașterea agriculturii organice și a așa-numitei „alimentatii naturale”.
Georgescu, care i-a descris pe fasciștii României din perioada celui de-al Doilea Război Mondial drept „eroi naționali”, s-ar putea lupta să atragă moderații către cauza sa. Cu toate acestea, ecologismul radical pe care îl îmbrățișează își afundă rădăcinile în politica europeană.
