Când Italia a deschis centre pentru migranți în Albania în octombrie, planul era clar: 3.000 de persoane pe lună interceptate în apele italiene urmau să își aibă cererile de azil procesate în afara granițelor Italiei, monitorizate de ofițeri de poliție italieni.
Două luni mai târziu, jurnaliști albanezi sub acoperire, care se dădeau drept turiști, au ajuns la câțiva dintre acești ofițeri care stăteau la un hotel de 5 stele cu piscină și spa în Shëngjin, portul albanez care adăpostește centrul pentru migranți.
„Am venit aici pentru muncă, noi suntem securitatea centrului pentru migranți […] dar nu sunt migranți în facilități, au fost transferați în Italia,” le-au spus ofițerii jurnaliștilor de la Piranjat TV.
„Suntem doar noi aici. Suntem plătiți să acționăm ca turiști: mic dejun, cină și saună, toate gratuite – guvernul italian plătește.”
Facilitățile din Shëngjin unde au fost trimiși să lucreze erau goale: ceea ce fusese prezentat de Comisia Europeană ca un nou model pentru trierea migranților în UE, fiind declarat ilegal de judecătorii italieni să se păstreze persoanele interceptate pe mare în Albania înainte de a le repatria în țări precum Bangladesh și Egipt, considerate „sigure” de către Roma.
Doar 24 de solicitanți de azil au fost trimiși vreodată în Albania și niciunul nu a rămas acolo. Cinci au petrecut mai puțin de 12 ore într-un centru de detenție, în timp ce restul au stat puțin peste 48 de ore.
Într-o perioadă în care Italia se luptă să-și echilibreze bugetul, tăind fonduri pentru educație, sănătate și securitate socială, partidele de opoziție au numit acordul între Roma și Tirana, care va costa aproximativ 1 miliard de euro în cinci ani, o „catastrofă financiară”.
Ofițerii de poliție italieni care au fost filmați cu camera ascunsă de televiziunea albaneză sunt printre câțiva zeci care au rămas în Albania. În noiembrie, aproximativ 50, împreună cu zeci de lucrători sociali, s-au întors acasă când s-a aflat că facilitățile erau goale.
Câini vagabonzi în loc de migranți
La sfârșitul lunii noiembrie, cotidianul național Domani a dezvăluit că un alt centru de detenție din Albania, din Gjadër, destinat să adăpostească solicitanți de azil, era ocupat de câini vagabonzi adoptați de cei 15 ofițeri de penitenciar desfășurați acolo.
„Ofițerii de penitenciar au avut grijă de nevoile câinilor cu dragoste și răbdare, asigurându-le hrană, apă, îngrijire medicală zilnică și, mai presus de toate, un mediu sigur și afectuos,” a raportat publicația după vizita la centru.
Rușinea guvernului italian în legătură cu acest plan, criticat de partidele de opoziție ca un „eșec complet,” a provocat un conflict între autorități și judecători, care au fost acuzați de partidele de extremă dreapta că au împiedicat proiectul, după ce au menținut o hotărâre din 4 octombrie a Curții Europene de Justiție, conform căreia o țară din afara blocului european nu putea fi declarată sigură decât dacă întregul său teritoriu era considerat sigur.
Cu luni înainte ca acordul dintre prim-ministrul Italiei, Giorgia Meloni, și omologul său albanez, Edi Rama, să fie semnat, numeroase ONG-uri, academicieni și experți ridicaseră îndoieli cu privire la faptul că acest acord ar putea fi considerat uman sau chiar legal conform dreptului internațional.
Mai multe state europene au propus soluții similare cu acordul Italiei cu Albania din 1993, propunerile lor fiind respinse.