O planetă uriașă aflată la 124 de ani-lumină de Pământ ar putea oferi cea mai solidă dovadă de până acum că viața extraterestră ar putea exista dincolo de sistemul nostru solar, susțin astronomii.
Observațiile realizate cu telescopul spațial James Webb asupra planetei K2-18 b par să dezvăluie amprente chimice ale două substanțe care, pe Pământ, sunt cunoscute doar ca fiind produse de organisme vii: dimetil sulfid (DMS) și dimetil disulfură (DMDS), scrie The Guardian.
Descoperirea acestor substanțe nu echivalează cu o dovadă clară a activității biologice extraterestre, dar aduce umanitatea mai aproape ca niciodată de răspunsul la întrebarea: „Suntem singuri în Univers?”
„Aceasta este cea mai puternică dovadă de până acum a unei activități biologice dincolo de sistemul solar,” a declarat profesorul Nikku Madhusudhan, astrofizician la Universitatea Cambridge, care a condus observațiile.
„Suntem extrem de prudenți. Trebuie să ne punem întrebări atât despre autenticitatea semnalului, cât și despre semnificația sa.”
El a adăugat:
„Poate că peste câteva decenii vom privi înapoi și vom recunoaște că acesta a fost momentul în care ideea unui Univers viu a devenit tangibilă. Acesta ar putea fi punctul de cotitură care ne va permite, în sfârșit, să răspundem la întrebarea fundamentală despre viața în Univers.”
Îndoieli și semne de întrebare
Unii cercetători sunt însă mai sceptici, menționând că nu este clar dacă condițiile de pe K2-18 b sunt favorabile vieții sau dacă DMS și DMDS — produse în special de fitoplanctonul marin pe Pământ — pot fi considerate biosemnături sigure.
K2-18 b se află în constelația Leu, este de aproape nouă ori mai masivă decât Pământul și de 2,6 ori mai mare, orbitând în zona locuibilă a unei pitice roșii mai mici decât Soarele. Când telescopul Hubble a detectat în 2019 vapori de apă în atmosfera sa, oamenii de știință au numit planeta „cea mai locuibilă lume cunoscută din afara sistemului solar”.
Ulterior, semnalul respectiv s-a dovedit a fi metan, conform observațiilor echipei lui Madhusudhan din 2023, dar cercetătorii au susținut în continuare că planeta ar putea fi acoperită de un ocean uriaș și adânc – o ipoteză controversată. În plus, echipa de la Cambridge a semnalat prezența posibilă a DMS, într-un indiciu preliminar.
Cum a fost detectat semnalul
Planetele aflate în afara sistemului solar sunt prea îndepărtate pentru a putea fi fotografiate sau atinse cu sonde. Totuși, oamenii de știință le pot analiza dimensiunea, densitatea, temperatura și compoziția chimică urmărind modul în care lumina stelei gazdă este filtrată prin atmosfera planetei în timp ce aceasta o tranzitează.
În cadrul acestor observații, lungimile de undă absorbite de DMS și DMDS au scăzut brusc în momentul în care K2-18 b a trecut prin fața piticei roșii.
„Semnalul a fost clar și puternic,” a spus Madhusudhan.
„Dacă putem detecta aceste molecule pe planete locuibile, atunci este pentru prima dată în istorie când specia noastră reușește asta… E uluitor că este posibil.”
Concentrații de mii de ori mai mari
Conform studiului publicat în The Astrophysical Journal Letters, concentrațiile de DMS și DMDS detectate pe K2-18 b sunt de mii de ori mai mari decât cele de pe Pământ.
Rezultatele sunt raportate cu un nivel de semnificație statistică de „trei sigma”, ceea ce înseamnă o probabilitate de 0,3% ca ele să fi apărut întâmplător – sub pragul standard de confirmare științifică, dar considerat totuși relevant.
„Este posibil să existe procese necunoscute care generează aceste molecule,” a precizat Madhusudhan.
„Dar, în prezent, nu există niciun proces cunoscut care să explice acest lucru fără implicarea vieții.”
Această descoperire ar putea marca începutul unei noi ere în căutarea vieții extraterestre.
