Ideea Comisiei Europene privind un „zid” antidrone prezintă fisuri înainte de a intercepta primul intrus rus.
Cu drone rusești care traversează Polonia și România și cu aeronave neidentificate (dar suspectate a fi rusești) urmărite deasupra Danemarcei, Norvegiei și Germaniei, președintele Comisiei Ursula von der Leyen propune un scut nou și lucios de radare și interceptoare pentru a apăra flancul estic al blocului.
Ea a numit-o „zid antidrone” în discursul său despre Starea Uniunii luna trecută.
Atât denumirea, cât și conceptul primesc critici.
Pentru statele baltice și Polonia pare o reacție rezonabilă la o urgență în creștere. Dar țări mai îndepărtate de Rusia pun găuri în idee, îngrijorate de fezabilitatea și costul ei, de cum se încadrează în planurile militare ale UE și NATO și dacă nu cumva reprezintă o preluare a competențelor naționale de apărare de către Bruxelles.
„Dronele și contra-dronele sunt o prioritate,” a spus președintele francez Emmanuel Macron jurnaliștilor joi.
„Dar trebuie să fim clari: Nu există un zid perfect pentru Europa, vorbim despre o frontieră de 3.000 de kilometri, credeți că e total fezabil? Răspunsul este «nu».”
”Zidul„ ar putea crea o impresie greșită
Comisarul pentru Apărare Andrius Kubilius, fost prim-ministru al Lituaniei, a sărit în apărarea inițiativei.
El a spus că planul inițial pentru contracararea dronelor care ar acoperi Polonia și statele baltice ar costa în jur de 1 miliard de euro, iar instalarea capacităților de detecție ar putea fi făcută în mai puțin de un an.
Totuși, el a admis că denumirea de „zid” ar putea crea o impresie greșită. Nu „ar fi o nouă Linie Maginot”, a spus el, referindu-se la fortificațiile franceze de apărare pe care Germania le-a ocolit cu succes în Al Doilea Război Mondial.
Există și temeri că Comisia ar putea promite prea mult.
„Sper ca nimeni să nu vadă zidul antidrone ca o soluție ușoară la problemele noastre de apărare,” a spus Hannah Neumann, europarlamentar din Verzii germani și membră a Comisiei pentru Securitate și Apărare din Parlamentul European.
„Un zid antidrone nu ne va proteja de atacuri cibernetice, nici nu va ajuta la apărarea aeriană, producția de muniție sau la problemele mai profunde legate de structurile decizionale și regulile de angajare.”
Bani UE pentru lupta cu dronele
Divergențele sunt deosebit de problematice pentru că Bruxelles-ul, împreună cu statele de primă linie, vrea să folosească bani ai UE pentru a finanța zidul antidrone; pentru ca asta să se întâmple, toate capitalele UE trebuie să fie de acord.
Reticența țărilor din Sud — Giorgia Meloni din Italia și Kyriakos Mitsotakis din Grecia au declarat amândoi, în cadrul reuniunii liderilor UE de la Copenhaga din această săptămână, că proiectele europene de apărare ar trebui să aducă beneficii întregului bloc, nu doar flancului estic — a generat apeluri la „solidaritate” din partea națiunilor expuse.
„Am arătat solidaritate în ultimele două decenii, de exemplu la Covid, în economie, în migrație. Acum e momentul să arătăm solidaritate în securitate,” a declarat premierul finlandez Petteri Orpo pentru POLITICO.
Dezbaterile au fost evidente la Copenhaga, atât public, cât și în spatele ușilor închise. În sală, cancelarul german Friedrich Merz a criticat planul în termeni pe care un diplomat familiarizat cu discuția i-a descris ca fiind „foarte dur”.
Apărarea contra Rusiei
În ciuda dezacordurilor privind amploarea — precum și denumirea — zidului antidrone, există puține discuții că Europa are nevoie să-și îmbunătățească capacitatea de a respinge dronele rusești.
Blocul nu are tehnologia de detecție pentru a identifica ușor UAV-urile, iar atunci când avioanele NATO au doborât luna trecută trei drone rusești deasupra Poloniei, ele au folosit rachete de milioane de dolari pentru a doborî Gerbera rusești care costau în jur de 10.000 de dolari fiecare.
Deși au existat obiecții la Copenhaga, în final liderii UE au acceptat propunerile Comisiei pentru apărare, inclusiv zidul antidrone — ceea ce înseamnă că se așteaptă să meargă mai departe într-o formă sau alta. Totuși, detalii privind calendarul, costurile și capabilitățile trebuie încă clarificate.
Și probabil că brandingul se va schimba.
Miercuri, prim-ministrul Danemarcei, Mette Frederiksen, a vorbit despre o „rețea europeană de măsuri anti-dronă.”
Când o jurnalistă a întrebat-o de ce nu a folosit termenul „zid antidrone,” ea a răspuns: „Nu-mi pasă prea mult de nume atâta timp cât funcționează.”
Consolidarea eforturilor antidrone are sens într-un moment în care Rusia sondează apărările NATO. Totuși, măsurile nu sunt un panaceu — mai ales dacă confruntarea cu Moscova se apropie de un război deschis.
„Un zid antidrone poate funcționa regional — în baltice poți construi o apărare statică,” a spus Christian Mölling, analist în domeniul apărării și director de program la Fundația Bertelsmann.
„Dar dronele sunt doar degetele; dacă vrei să câștigi, trebuie să vizezi capul: comandă, logistică și capacitatea de producție.”
