Solstițiul de iarnă din emisfera nordică marchează începutul iernii astronomice și are loc anual în jurul datei de 21–22 decembrie.
În 2025, acest fenomen astronomic se produce în România duminică, 21 decembrie, la ora 17:03, potrivit datelor publicate de astro-urseanu.ro.
Solstițiul de iarnă este ziua cu cea mai scurtă durată a luminii naturale și, implicit, cu cea mai lungă noapte din an. În București, durata zilei va fi de 8 ore și 50 de minute, iar noaptea va atinge valoarea maximă de 15 ore și 10 minute.
De ce apare solstițiul de iarnă
Solstițiile și echinocțiile sunt rezultatul mișcării de revoluție a Pământului în jurul Soarelui și al înclinării axei terestre, care are aproximativ 23°27’. Aceste fenomene apar atunci când Soarele ocupă o poziție aparent extremă pe cer.
Între lunile martie și septembrie, emisfera nordică este înclinată spre Soare, ceea ce determină primăvara și vara. Din septembrie până în martie, înclinarea se face în sens opus, favorizând toamna și iarna. La solstițiul de iarnă, Soarele atinge punctul minim de înălțime pe cer pentru emisfera nordică.
Cum se vede solstițiul de iarnă în România
La data solstițiului de iarnă, Soarele răsare cu 23°27’ la sud de est și apune cu același unghi față de vest. La amiază, ținând cont de latitudinea României (aproximativ 45°), Soarele ajunge la doar 21° deasupra orizontului, ceea ce explică durata redusă a zilei.
Din acest moment, durata zilelor începe să crească treptat, iar nopțile să scadă, proces care continuă până la solstițiul de vară, în jurul datei de 21 iunie.
Solstițiile au loc simultan pe tot globul, însă efectele sunt opuse în cele două emisfere. Astfel, în timp ce în emisfera nordică începe iarna astronomică, în emisfera sudică are loc solstițiul de vară, marcând debutul verii.
Originea termenului „solstițiu”
Cuvântul „solstițiu” provine din latină, din „sol” (soare) și „sistere” (a sta pe loc), sugerând impresia că Soarele își „oprește” deplasarea pe cer. Cu câteva zile înainte și după solstițiu, variația poziției Soarelui la amiază este foarte mică, ceea ce creează senzația de stagnare.
Solstițiul și alte planete
Pământul nu este singura planetă care experimentează solstiții și echinocții. Orice planetă cu axă de rotație înclinată are astfel de fenomene. Diferențele climatice sunt însă influențate de gradul de înclinare și de forma orbitei. De exemplu, Venus are o axă aproape dreaptă, ceea ce duce la variații sezoniere minime, în timp ce Marte are o orbită mai eliptică, cu diferențe mai mari de temperatură.
Solstițiul de iarnă în istorie și tradiții
De-a lungul mileniilor, solstițiile au fost marcate de numeroase civilizații prin ritualuri și construcții monumentale. Stonehenge, piramidele de la Giza sau festivalurile antice precum Saturnalia în Roma sau Inti Raymi în Imperiul Inca sunt exemple relevante.
Și în cultura românească, obiceiurile de iarnă păstrează simboluri legate de acest moment astral, reflectând ideea de reînnoire, lumină și speranță.
