Singurul moment în care Andy Baker a ieșit în lumina reflectoarelor a fost accidental — în martie, când vicepreședintele JD Vance l-a menționat drept persoana sa de legătură în celebra conversație de grup scursă în presă, privind loviturile împotriva rebelilor houthi din Yemen.
Profilul său public extrem de discret ascunde însă o influență tot mai mare.
În culise, acest consilier adjunct pentru securitate națională, rar fotografiat și extrem de rezervat, a devenit o figură-cheie în cercul lui Vance, modelând atât viziunea vicepreședintelui asupra politicii externe, cât și unele dintre cele mai importante decizii de securitate națională ale Casei Albe — în special orientarea tot mai confruntațională față de aliații americani din Europa.
Deși puțini din afara Washingtonului și a capitalelor europene au auzit de Baker, el este esențial pentru a înțelege anumite direcții ale politicii externe a președintelui Donald Trump care au derutat Europa — de la München până în Donbas.
”Realistul” de la Casa Albă
Pe măsură ce JD Vance se conturează drept un candidat de prim-plan pentru nominalizarea republicană la alegerile prezidențiale din 2028, Baker, care se autodefinește drept „realist” și este sceptic față de alianțele tradiționale ale SUA și intervențiile militare externe, este așteptat să joace un rol și mai important în conturarea viitoarei politici externe a Partidului Republican.
De altfel, unii cred că Baker va fi o figură influentă indiferent cine va deveni port-drapelul republicanilor.
„Andy va juca un rol în orice administrație viitoare”, a declarat Alex Wong, consilier adjunct pentru securitate națională al lui Trump până în luna mai, când Baker i-a preluat funcția.
Acest articol se bazează pe interviuri cu aproape 20 de persoane, realizate de Politico, inclusiv membri din interiorul administrației, oficiali europeni de rang înalt și experți din think-tank-uri de politică externă.
Mulți au solicitat anonimatul pentru a putea discuta liber despre Baker și influența sa.
Baker și pozițiile radicale
Amprenta lui Baker este vizibilă în unele dintre cele mai radicale poziții ale administrației Trump. Potrivit a două persoane familiarizate cu rolul său și unui angajat european implicat, Baker a contribuit la redactarea discursului dur susținut de Vance la Conferința de Securitate de la München, în februarie 2025.
Declarațiile lui Vance, care continuă să provoace tensiuni în cercurile diplomatice europene aproape un an mai târziu, au criticat liderii europeni pentru eșecul de a proteja libertatea de exprimare și i-au îndemnat să combată imigrația ilegală, susținând că „retragerea Europei din unele dintre valorile sale fundamentale” reprezintă principala amenințare la adresa alianței transatlantice.
Baker, care a refuzat să comenteze, a avut de asemenea un rol major în elaborarea noii Strategii de Securitate Națională a administrației, potrivit uneia dintre sursele citate.
Documentul relua afirmațiile făcute de Vance la München, potrivit cărora retragerea Europei din „încrederea sa civilizațională și identitatea occidentală” reprezintă o amenințare centrală pentru securitatea transatlantică și saluta ascensiunea partidelor naționaliste „patriotice” din Europa.
Strategia critica, totodată, extinderea NATO și cerea încetarea transformării Alianței într-o „structură aflată într-o expansiune permanentă”.
Rolul lui Baker în discursul de la München și în redactarea strategiei nu a mai fost relatat anterior.
NATO vs Europa
Combinată cu noua postură diplomatică agresivă a administrației, concentrarea lui Baker și Vance pe remodelarea alianțelor din Europa și scepticismul lor deschis față de NATO reprezintă „o provocare pentru întregul establishment”, susține Mark Episkopos, cercetător în cadrul Eurasia Research la Quincy Institute for Responsible Statecraft.
„Este o provocare mult mai directă din cauza modului în care este formulată”, a spus Episkopos despre abordarea lui Baker.
„Este formulată într-un mod care respinge — sau cel puțin pune serios sub semnul întrebării — presupunerile de bază despre ceea ce ar trebui să facem. Ce valori ar trebui să apărăm? De ce arată NATO așa cum arată?”
Din punct de vedere ideologic, Baker se aliniază în mare parte aripii „restricționiste” din Partidul Republican, care privește cu scepticism implicarea militară externă și susține un rol limitat al Statelor Unite pe scena globală.
Administrația descrie această abordare drept „realism” sau, așa cum apare în Strategia de Securitate Națională, „realism flexibil”.
Printre principiile sale de bază se află ideea că politica externă și sistemul de alianțe al SUA ar trebui construite pe un calcul rece al intereselor americane, nu pe o viziune idealistă despre state unite pentru a promova comportamente virtuoase în lume.
Ascensiunea lui Baker și a conceptului de „realism flexibil” îi forțează pe mulți diplomați și oficiali europeni să accepte ideea că forma radicală de politică externă „America First” promovată de Trump va supraviețui probabil actualului președinte.
Un oficial guvernamental britanic l-a descris pe Baker drept foarte implicat în dialogul cu omologii săi internaționali și a spus că guvernele europene văd „fără îndoială” această schimbare ca fiind una de durată.
