Ofensiva americano-israeliană împotriva Iranului are scopul de a rezolva un impas de 24 de ani legat de programul nuclear al Teheranului, însă există riscul ca aceasta să se întoarcă împotrivă și să împingă regimul spre fabricarea unei bombe secrete, au avertizat experți în neproliferare, citați de The Guardian.
Regimul de la Teheran a susținut de mult timp că programul are scopuri civile și că nu intenționează să construiască o armă nucleară.
Totuși, după ce în 2002 au fost descoperite două situri nedeclarate — pentru îmbogățirea uraniului și producerea de plutoniu din apă grea — programul a fost privit cu suspiciune intensă.
Acordul nuclear din 2015 a impus limite severe și inspecții riguroase Iranului, însă, după ce Donald Trump s-a retras din înțelegere în 2018, declanșând prăbușirea acesteia, Iranul și-a intensificat activitățile de îmbogățire și alte componente ale programului.
Stocul de uraniu și temerile internaționale
Cel mai îngrijorător pentru comunitatea internațională a fost faptul că, până vara trecută, Iranul acumulase un stoc de puțin peste 440 kg de uraniu puternic îmbogățit (HEU), cu o puritate de 60%. Din punct de vedere tehnic, odată ajuns la 60%, este un pas relativ ușor până la 90% — nivelul necesar pentru uraniul de calitate militară, care poate fi folosit pentru realizarea unui focos compact.
Prin îmbogățire suplimentară și conversia uraniului din formă gazoasă în formă metalică, stocul de 440 kg ar fi suficient pentru a produce peste 10 focoase nucleare.
Anxietatea legată de acest stoc, acumulat după sabotarea acordului nuclear din 2015, a stat la baza loviturilor americano-israeliene din iunie anul trecut asupra Iranului. Rolul SUA, în cadrul Operațiunii Midnight Hammer, s-a concentrat pe lansarea de bombe penetrante asupra siturilor nucleare iraniene.
Trump a susținut că bombardamentul a „obliterat” programul nuclear, însă ulterior a devenit clar că acest lucru nu era adevărat. Bombele au provocat pagube extinse, dar siturile adânc îngropate, săpate sub munți, în special la Isfahan și Natanz, nu au putut fi distruse.
Pierderea monitorizării AIEA
Ca reacție la atacuri, Iranul a exclus inspectorii ONU ai Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) de la aceste și alte situri sensibile, ceea ce a făcut ca organismul de supraveghere să piardă urma stocului de 440 kg de HEU și a activităților desfășurate în tunelurile adânci de la Isfahan și Natanz.
În cel mai recent raport, AIEA a recunoscut că nu poate verifica dacă Iranul a suspendat toate activitățile legate de îmbogățire sau care este dimensiunea reală a stocului de uraniu din instalațiile afectate.
În pofida acestei incertitudini, directorul general al AIEA, Rafael Grossi, a declarat luni că „nu vedem un program structurat pentru fabricarea armelor nucleare”.
Temeri privind proliferarea și destabilizarea
Totuși, experții în proliferare nucleară se tem că situația s-ar putea schimba în urma unui atac menit să distrugă regimul care conduce Iranul de 47 de ani și a uciderii liderului suprem, Ali Khamenei, care emisese o fatwa — un decret religios — împotriva construirii unei bombe.
„Tocmai asta face ca situația să fie un pariu uriaș”, a declarat Jeffrey Lewis, expert în securitate globală la Middlebury Institute of International Studies din Monterey. „Pentru că, dacă lovitura nu reușește să înlăture regimul, rămân mii de oameni în Iran capabili să reconstruiască un astfel de program.”
Lewis a adăugat: „Tehnologia în sine este veche de decenii, iar un Iran răzbunător care supraviețuiește acestui atac este probabil să ajungă la aceeași concluzie la care a ajuns Coreea de Nord: că este o lume periculoasă, mai ales cu Statele Unite, și că este mai bine să deții arma nucleară.”
Kelsey Davenport, directoare pentru politici de neproliferare la Arms Control Association, a fost de acord că, în urma atacului, ar exista o motivație mai mare în rândul rămășițelor regimului „de a împinge Iranul către înarmare nucleară, indiferent cum se va încheia acest conflict, din cauza modului în care a început”.
Davenport a subliniat că, dacă regimul s-ar prăbuși sau ar izbucni un război civil, soarta stocului de uraniu puternic îmbogățit ar deveni o problemă majoră la nivel global.
„Dacă ajungem într-un scenariu de implozie a regimului, în care Iranul devine atât de destabilizat intern încât există un risc real ca materialul să fie deturnat sau furat… va exista o presiune uriașă asupra Statelor Unite să trimită trupe la sol”, a spus Davenport.
„Există un risc real de terorism nuclear asociat obiectivului de schimbare a regimului al lui Trump, iar nu am auzit administrația recunoscând acest lucru.”
