În războiul cu Iranul, Israelul și SUA și-au împărțit zonele de responsabilitate: armata americană s-a concentrat pe obiective militare și industriale, iar Israelul – pe structurile interne ale regimului, scrie publicația The Wall Street Journal, ai cărei jurnaliști au analizat liste detaliate de ținte și rapoarte privind evaluarea pagubelor.
Israelul a intrat în război lovind reședința liderului suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei. Acesta a fost ucis. Deja din a doua zi, aviația israeliană a început să lovească sistematic sedii și centre de comandă asociate cu unități ale Corpului Gardienilor Revoluției Islamice, miliția „Basij” și forțele speciale de poliție.
Potrivit documentelor intrate în posesia WSJ, atacurile au vizat o gamă largă de obiective.
Ulterior însă, serviciile israeliene au descoperit că Iranul avea un plan de rezervă pentru forțele de securitate: în cazul distrugerii infrastructurii, acestea urmau să se adune în baze sportive.
Israelul a monitorizat cum aceste locații se umplu – și le-a atacat. Sute de membri ai forțelor de securitate și militari au fost uciși, majoritatea pe stadionul „Azadi”, o mare arenă de fotbal din Teheran.
Vânătoarea de înalți oficiali
O altă țintă a Israelului a fost secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, Ali Larijani – unul dintre arhitecții programului nuclear iranian și apropiat al lui Ali Khamenei. În dimineața zilei de 17 martie, serviciile israeliene au identificat că Larijani, împreună cu alți oficiali, se afla într-un adăpost la periferia Teheranului – și au lansat un atac cu rachete în urma căruia acesta a fost ucis.
Tot atunci, Israelul a primit informații că comandantul forțelor „Basij”, Gholamreza Soleimani, se ascundea împreună cu adjuncții săi într-un cort, într-o zonă împădurită din Teheran. Și el a fost ucis.
Asasinarea lui Larijani, scrie The New York Times, a amplificat anxietatea în rândul iranienilor cu privire la viitorul țării și evoluția conflictului.
Temerile au crescut și în rândul oficialilor iranieni. Unul dintre aceștia a declarat că a fost sunat de colegi care își exprimau îngrijorarea pentru viața liderilor de vârf ai Iranului, dar și pentru propria siguranță. Potrivit lui, toți se întrebau cine va fi următoarea țintă.
Un alt oficial a spus că „a fost cuprins de groază” când a primit vestea morții lui Larijani. El a adăugat că sentimentul de teamă este generalizat: oamenii se tem că Israelul nu se va opri până nu va elimina toți liderii iranieni.
Potrivit evaluărilor israeliene, atacurile au afectat moralul trupelor și i-au forțat pe membrii forțelor de securitate să doarmă în mașini, în moschei sau în baze sportive.
Refugiu în școli și baze sportive
Martorii din Iran spun că forțele de securitate ocupă școli, baze sportive și locuințe în căutarea unor locuri sigure, iar într-un cartier din Teheran poliția și-a mutat un punct de control sub un pod pentru a evita loviturile.
Militarii instalează corturi sau se adăpostesc în autobuze, iar atunci când ocupă locuințe, civilii părăsesc clădirile de teama atacurilor.
În Israel și SUA, notează WSJ, s-a afirmat încă de la început că războiul ar trebui să creeze condițiile pentru schimbarea regimului din Iran. Eliminarea oficialilor de rang înalt a devenit o componentă esențială a acestei strategii.
În același timp, potrivit surselor WSJ, agenții serviciilor israeliene au început să sune comandanți iranieni, amenințându-i pe ei și familiile lor dacă vor împiedica eventuale proteste.
Jurnaliștii au analizat conținutul unei astfel de conversații dintre un comandant al poliției iraniene și un agent Mossad:
— Mă auziți? — spune agentul Mossad în limba persană. — Știm totul despre voi. Sunteți pe lista noastră neagră și avem toate informațiile despre voi.
— Bine, — răspunde comandantul.
— Vă sun ca să vă avertizez din timp: trebuie să fiți de partea poporului. Dacă nu faceți asta, veți avea aceeași soartă ca liderul vostru. Mă auziți?
— Frate, jur pe Coran, nu vă sunt dușman. Pentru mine totul s-a terminat. Doar, vă rog, ajutați-ne.
Iranienii spun că în țară se simte un haos în creștere. Forțele de securitate funcționează la limită. Totuși, experiența militară arată că schimbarea unui guvern doar prin lovituri aeriene este extrem de dificilă, dacă nu imposibilă, notează WSJ.
„Iar dacă regimul iranian va supraviețui, ar putea ieși din conflict mai sigur pe sine și și mai periculos”, concluzionează jurnaliștii.
„Ei [iranienii] privesc cum sistemul se degradează sub ochii lor. Dar pentru a schimba situația va fi nevoie de mult mai multe lovituri”, a declarat Farzin Nadimi, expert în Iran la Washington Institute.
