Președintele Trump a formulat amenințări și ultimatumuri tot mai ostile în aproape cele cinci săptămâni ale războiului din Iran, multe dintre ele îndreptate către țări NATO.
În principal, cred că acest lucru reflectă frustrarea sa profundă față de modul în care evoluează războiul, în ciuda declarațiilor frecvente despre un mare succes, dar demonstrează și furia sa că NATO nu i-a venit în ajutor atunci când a cerut.
Deși a revenit asupra multora dintre amenințările sale, cred că acestea ar trebui luate mai în serios.
Trump a retras SUA din mai multe organizații internaționale: UNESCO, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, Acordul de la Paris privind clima și, cel mai relevant, acordul nuclear cu Iranul.
De asemenea, a desființat o mare parte din activitatea USAID. Așadar, are antecedente și nu se teme să ia astfel de decizii, deși ieșirea din NATO ar fi un pas mult mai important.
Nu sunt amenințări
Nu este prima dată când Trump amenință că va retrage America din NATO.
El a manifestat de multă vreme dispreț față de alianța militară, considerând că SUA plătește o sumă disproporționat de mare pentru apărarea Europei, iar aliații europeni nu își fac partea.
La un summit din 2018 de la Bruxelles, în timpul primului său mandat, a amenințat cu retragerea SUA dacă alte state NATO nu își majorează cheltuielile pentru apărare. Atunci a obținut ceea ce a vrut, însă de această dată nu.
Marco Rubio, secretarul de stat al SUA, explică adesea poziția lui Trump mai clar și mai calm decât președintele însuși.
Într-un interviu la Fox News în ultimele 24 de ore, el a subliniat că nu doar că statele NATO nu se implică în război, dar SUA nu a primit nici acces la baze din Europa pentru a desfășura operațiuni, ceea ce îl determină să pună sub semnul întrebării utilitatea apartenenței la alianță.
Spania, Franța și Elveția au refuzat accesul în spațiul lor aerian pentru misiuni americane legate de război; Regatul Unit a ezitat inițial să permită folosirea bazelor sale; avioanelor americane li s-a refuzat aterizarea într-o bază din Italia în această săptămână din lipsa autorizației, iar toate statele europene refuză ferm să participe la operațiuni ofensive în Iran.
NATO nu a fost concepută pentru a duce un război început de un stat membru
NATO, fondată în 1949 ca alianță defensivă, nu a fost concepută pentru a duce un război început de un stat membru. Este o alianță care intervine în apărarea unui membru atacat și pentru protejarea Europei și a spațiului nord-atlantic, inițial împotriva amenințării sovietice, iar astăzi împotriva Rusiei.
Eficiența alianței a fost demonstrată după 11 septembrie, când SUA au activat articolul 5, iar NATO a venit în sprijinul Americii în războiul de lungă durată care a urmat.
NATO are, de asemenea, granițe clar definite.
La momentul înființării, SUA au insistat ca „teritoriile coloniale” să nu fie incluse în alianță, pentru a evita implicarea în conflicte dincolo de Europa și Atlantic.
Statele Unite au o prezență militară semnificativă în Europa. Dacă Washingtonul s-ar retrage din alianță, acest lucru ar putea fi la fel de dăunător pentru ele ca și pentru țările europene.
Este posibil ca aceasta să fie doar încă o amenințare a lui Trump care nu se va concretiza, însă el a manifestat de multă vreme dispreț față de NATO, indiferent de logica sau realitatea criticilor sale.
Nu este deloc de neconceput ca, de această dată, să facă în cele din urmă ceea ce a amenințat în mod repetat sau să folosească acest moment pentru a renegocia rolul unei alianțe deja slăbite, în condițiile în care principalul său membru își critică public aliații.
