Prima datorie a unui guvern, au spus nenumărați lideri de-a lungul deceniilor, este să își protejeze populația. Pe 11 septembrie 2001, Statele Unite au eșuat în mod evident în această misiune. Informațiile existau, însă, în mod tragic, nimeni nu a reușit să pună cap la cap indiciile la timp, scrie BBC.
Atacurile din 11 septembrie, cunoscute drept 9/11, împreună cu răspunsul care le-a urmat, au ajuns să definească politica externă, de securitate și de informații a unei întregi generații în primele două decenii ale acestui secol.
Pe 11 septembrie 2001, în timp ce piloții sinucigași ai Al-Qaeda îndreptau avioanele deturnate spre World Trade Center, tocmai îmi încheiam o misiune la biroul nostru din Orientul Mijlociu. În timp ce un taximetrist palestinian mă conducea prin dealurile acoperite de pini de la vest de Ierusalim spre aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv, a dat brusc radioul mai tare.
„S-a întâmplat ceva grav în America”, a spus el.
Nu exagera. În acea zi au murit 2.977 de victime.
Atacurile nu au venit de nicăieri. CIA cunoștea de ani de zile, înainte de 2001, existența rețelei Al-Qaeda și pe liderul său saudit aflat în exil, Osama bin Laden. Agenția avea chiar și o echipă specială dedicată găsirii acestuia.
La nouă zile după atacurile din 11 septembrie, președintele american de atunci, George W. Bush, a declarat „Războiul împotriva terorismului”.
În cei 25 de ani care au urmat au existat numeroase succese ale serviciilor de informații, dar și eșecuri, de ambele părți ale Atlanticului. Printre succese se numără comploturi dejucate și suspecți arestați, judecați, condamnați și încarcerați.
Dar ce s-a întâmplat în ansamblu? Cum s-au schimbat colectarea informațiilor, combaterea terorismului și planificarea strategică în cei 25 de ani care au trecut de la cel mai grav atac terorist din istoria Statelor Unite?
Un eșec uriaș al serviciilor de informații
Nimeni nu poate contesta că 11 septembrie a reprezentat un eșec colosal al serviciilor de informații sau, mai precis, un eșec de imaginație al comunității americane de informații. La acea vreme, atât CIA, cât și FBI dețineau informații care, dacă ar fi fost împărtășite și analizate corespunzător, ar fi putut împiedica ceea ce s-a întâmplat.
Raportul Comisiei 9/11 a pus responsabilitatea pe „eșecuri de imaginație, politici, capacități și management” ale guvernului american. CIA și FBI nu au reușit să evalueze corespunzător informațiile, să facă schimb de date între ele și să ia suficiente măsuri pentru a dejuca atacul.
Această lecție fundamentală a fost în mare parte învățată între timp, deși nu complet, iar schimbul de informații între serviciile occidentale este incomparabil mai bun decât era în 2001.
Vechile rivalități dintre organizații precum MI5 și structurile antiteroriste ale poliției britanice s-au diminuat. Mai întâi au apărut centre regionale de coordonare în Marea Britanie, iar mai recent a fost creat la Londra Centrul pentru Operațiuni Antiteroriste, o structură cu un nivel ridicat de securitate.
Aici, un ofițer de informații MI5 se poate afla literalmente lângă un polițist responsabil să intervină pentru oprirea unui complot terorist. La fel de bine, alături de ei se poate afla un agent federal american de la FBI sau un specialist lingvist detașat de la GCHQ.
După 11 septembrie, Statele Unite și-au reorganizat din temelii comunitatea de informații, prin crearea Centrului Național pentru Combaterea Terorismului, în apropiere de Washington DC, și a funcției de Director al Informațiilor Naționale, menită să asigure schimbul de informații între cele 18 agenții americane.
Relația dintre CIA și omologul său britanic, Secret Intelligence Service, cunoscut mai ales drept MI6, este probabil una dintre cele mai strânse din lume. Aceasta este completată de alianța Five Eyes, prin care SUA, Marea Britanie, Canada, Australia și Noua Zeelandă fac schimb de informații.
Cu toate acestea, după atacurile asupra Turnurilor Gemene au continuat să existe eșecuri dezastruoase în materie de informații, evaluare și planificare strategică.
În perioada premergătoare invaziei Irakului conduse de SUA în 2003, MI6 a permis ca informațiile sale să fie politizate, ceea ce a provocat organizației una dintre cele mai grave lovituri de imagine de la trădarea agentului dublu Kim Philby și a altor agenți sovietici din anii ’50 și ’60.
Pe fondul presiunii politice enorme venite de la Washington pentru găsirea unor dovezi că Irakul lui Saddam Hussein încă deținea „arme de distrugere în masă”, MI6 a furnizat guvernului premierului Tony Blair informații care ulterior s-au dovedit eronate.
Irakul avusese într-adevăr arme de distrugere în masă, însă acestea fuseseră distruse după Războiul din Golf din 1991.
După invazia Irakului din 2003, MI6 a schimbat complet modul în care evaluează informațiile brute provenite de la agenții din teren.
În prezent există o separare clară între ofițerii care coordonează agenții și obțin informații de la surse din țări precum Iran sau Coreea de Nord ori din interiorul unor organizații teroriste precum Al-Qaeda și echipele care verifică și contestă informațiile respective, cerând adesea dovezi suplimentare.
„Războiul din Irak din 2003 s-a bazat pe informații profund eronate”, spune generalul Sir Richard Shirreff, care a servit în Irak în calitate de comandant de divizie.
„Am învățat ceva din asta? Nu. Cred că suntem slabi la capitolul învățării lecțiilor. Era atât de evident pentru mine, ca militar, că ne îndreptam spre un eșec strategic.”
După invazia Irakului a urmat o nouă anchetă, finalizată prin raportul Butler. Acesta a concluzionat că informațiile britanice privind presupusul program irakian de arme de distrugere în masă „prezentau deficiențe grave și se bazau în mare măsură pe surse neverificate”.
Atentatele pe care MI5 nu a reușit să le oprească
Serviciul britanic de securitate MI5 a avut, la rândul său, propriile eșecuri, în pofida numeroaselor comploturi teroriste dejucate.
„După 11 septembrie”, spune Lord Jonathan Evans, care a condus MI5 între 2007 și 2013, „evaluarea era că, de departe, cea mai urgentă amenințare la adresa securității Marii Britanii era amenințarea teroristă reprezentată de Al-Qaeda și de persoanele și grupările asociate acesteia”.
Dar, cu o bază de date care conținea la acea vreme peste 20.000 de „persoane de interes” și un număr mare de investigații desfășurate simultan, MI5 se confrunta – și continuă să se confrunte – cu provocarea zilnică de a decide ce piste trebuie prioritizate.
Nu a luat întotdeauna decizia corectă.
În 2005, serviciul nu a reușit să împiedice atentatele sinucigașe din 7 iulie de la Londra, în care au murit 52 de persoane. MI5 îl avea în atenție pe Mohammed Sidique Khan, cel care avea să fie identificat drept liderul grupului, însă nu știa ce urma să facă.
Atentatul de la Manchester Arena din 2017 a reprezentat un alt eșec mai recent.
Astăzi, amenințarea teroristă nu a dispărut, dar, spune Lord Evans, „situația s-a schimbat”.
„Terorismul non-statal rămâne o preocupare serioasă, însă amenințările venite din partea statelor au devenit din ce în ce mai grave și reprezintă cel puțin o problemă de securitate națională la fel de serioasă precum terorismul non-statal. Aceste amenințări vin, sub diferite forme, din Rusia, Iran, de la grupările lor intermediare și din China.”
S-ar putea argumenta, de asemenea, că decizia președintelui american Donald Trump de a se alătura Israelului în atacarea Iranului în acest an a reprezentat un eșec de anticipare al serviciilor de informații.
Toți aliații SUA din Golf știau că exista un risc serios ca Iranul să riposteze prin închiderea Strâmtorii Ormuz. Avertismentele existau, însă Trump a părut să nu aibă o contra-strategie atunci când Iranul a făcut exact ceea ce amenințase că va face, provocând perturbări majore pe piețele energetice mondiale.
Calcule morale
Imediat după atacurile din 11 septembrie exista o teamă larg răspândită că urma un al doilea val. Al-Qaeda însăși promisese „un roi de avioane” care urma să lovească alte clădiri.
În graba de a preveni un astfel de atac, SUA și aliații lor au comis numeroase abuzuri asupra drepturilor omului.
Suspecții au fost capturați în Afganistan sau Pakistan, adesea pe baza unor informații extrem de fragile. Sute dintre ei au fost transportați legați, cu ochii acoperiți și purtând scutece, la mii de kilometri distanță, într-o închisoare improvizată de la baza navală americană Guantanamo Bay, Cuba, unde au fost închiși fără proces.
Organizațiile pentru drepturile omului au denunțat această practică drept o pată pe conștiința morală a Americii.
Scandalurile privind abuzarea prizonierilor aflați în custodia americană în Irak și Afganistan au ieșit ulterior la iveală, iar unele dintre persoanele implicate au fost trase la răspundere. Criticii susțin însă că oficialii de rang înalt au scăpat de consecințe.
Cu toate acestea, SUA continuă să practice detenția fără proces la Guantanamo Bay, iar în 2025 au deportat peste 200 de bărbați din Statele Unite către controversatul Centru de Confinare a Terorismului din El Salvador.
Și Marea Britanie a avut propriile probleme legate de drepturile omului în perioada de după 11 septembrie.
În 2004, MI6 a fost complice la răpirea și transferarea forțată din Thailanda în Libia a islamistului libian Abdelhakim Belhaj și a soției sale. Acolo, acesta a petrecut ani în închisoare și a fost torturat de regimul colonelului Muammar Gaddafi.
Cazul a ieșit în cele din urmă la iveală și a dus, în 2018, la prezentarea unor scuze publice ample în Parlament de către procurorul general.
În prezent, se spune că departamentele juridice interne sunt printre structurile cu cea mai rapidă creștere din cadrul agențiilor de informații.
Ascensiunea Rusiei și Chinei
„Am petrecut primii 20 de ani ai acestui secol concentrându-ne aproape exclusiv asupra combaterii terorismului și insurgenței”, spunea Sir Alex Younger, care a condus MI6 între 2014 și 2020.
Fostul șef al MI6 adăuga: „Am ratat ascensiunea Chinei ca putere militară și ca provocare strategică”.
În mod similar, generalul Shirreff a publicat în 2016 thrillerul politic „War With Russia”, în care anticipa o invazie rusă pe scară largă a Ucrainei.
După 11 septembrie și în timpul „Războiului împotriva terorismului”, în timp ce statele occidentale erau ocupate să lupte împotriva talibanilor și ISIS sau să gestioneze ocupația problematică a Irakului, Rusia și China au lansat programe uriașe de reînarmare.
Inovații precum rachetele hipersonice au erodat serios avantajul militar de care NATO se bucura odinioară.
„Greșeala Occidentului nu a fost pur și simplu că a fost distras de combaterea terorismului după 11 septembrie”, spune Sam Olsen, analist-șef la compania de informații de securitate Sibylline.
„A înțeles greșit și natura ascensiunii Chinei, presupunând că integrarea economică va conduce la convergență politică.”
China, asemenea Iranului, Rusiei și Coreei de Nord, este considerată o „țintă dificilă” pentru colectarea de informații.
În 2001, datele biometrice erau încă într-un stadiu relativ incipient, însă utilizarea ulterioară a tehnologiilor de recunoaștere facială, a irisului și chiar a modului de mers a făcut mult mai dificilă trecerea nedetectată a agenților și ofițerilor de informații peste frontiere.
Cât de bine înțeleg, așadar, serviciile occidentale China?
Alături de Rusia, China este astăzi una dintre principalele ținte ale MI6.
„Serviciile occidentale de informații înțeleg foarte multe lucruri despre China”, spune Sam Olsen. „Pericolul mai mare este că văd piesele individuale fără să înțeleagă întotdeauna imaginea de ansamblu.”
„Puterea Chinei nu mai înseamnă doar nave, rachete și soldați. Ea se află tot mai mult în semiconductori, minerale critice, baterii, porturi, telecomunicații și capacitatea industrială. Așadar, problema este adesea mai puțin un eșec în colectarea informațiilor și mai mult un eșec de interpretare strategică.”
În urmă cu 25 de ani, în ziua atacurilor din 11 septembrie, agenții serviciilor americane de informații aveau în posesie mai multe piese ale puzzle-ului – o analogie pe care spionii o folosesc frecvent –, însă nu au reușit să le pună împreună și să vadă clar ceea ce urma.
Nu este suficient să dispui de capacități excelente de colectare a informațiilor dacă nu poți folosi acele informații pentru a obține un avantaj strategic.
O lume schimbată aproape complet
Lumea informațiilor și a combaterii terorismului s-a schimbat aproape dincolo de orice recunoaștere în cei 25 de ani care au trecut de la acea dimineață senină de septembrie din New York.
Odată cu apariția inteligenței artificiale și a calculului cuantic, schimbările vor continua, iar în anumite domenii se vor produce într-un ritm exponențial.
Totuși, într-o lume plină de interese și narațiuni contradictorii, statele occidentale nu dețin monopolul asupra eșecurilor serviciilor de informații, neglijențelor sau erorilor strategice.
Alte exemple importante includ invazia rusă pe scară largă a Ucrainei din 2022, care s-a dovedit dezastruoasă pentru Moscova, și ceea ce unii au descris drept propriul „11 septembrie” al Israelului – atacul condus de Hamas din Gaza la 7 octombrie 2023.
În cele din urmă, marile decizii strategice și naționale continuă să ridice întrebări.
A fost corect ca Marea Britanie să se alăture invaziei Irakului lansate de președintele Bush? A fost corect să participe la operațiunea americană Enduring Freedom în Afganistan, pentru ca două decenii mai târziu țara să fie abandonată talibanilor într-o retragere precipitată?
Aceste întrebări, alături de multe altele, continuă să aibă ecou și astăzi.
