România are o oportunitate strategică prin începutul producţiei din Neptun Deep, care se suprapune cu eliminarea importurilor de gaze ruseşti, dar riscă să rămână cu rolul cel mai prost, acela de furnizor de gaze din Marea Neagră ieftine la export, de cumpărător de gaze scumpe din import şi de colector de bani aproape exclusiv din facturile propriilor cetăţeni, consideră preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliţă, într-o analiză dată duminică publicităţii.
„România riscă să rămână cu rolul cel mai prost: furnizor de gaze din Marea Neagră ieftine la export, cumpărător de gaze scumpe din import şi colector de bani aproape exclusiv din facturile propriilor cetăţeni. Alţii îşi construiesc poziţii regionale. Noi ne felicităm că am mai semnat ceva şi am mai alimentat bugetul”, scrie specialistul în energie în analiza intitulată „Europa schimbă harta gazelor. România se ocupă de găinării”.
Neptun Deep, oportunitatea strategică a României în momentul în care UE renunţă la gazele ruseşti
Potrivit acestuia, România are în faţă o oportunitate strategică pe care puţine ţări o primesc, începutul producţiei din Neptun Deep se suprapune cu eliminarea importurilor de gaze ruseşti din Uniunea Europeană. Prima producţie este preconizată pentru prima jumătate a anului 2027. Tot în 2027, UE închide accesul gazelor lichefiate (GNL) ruseşti de la 1 ianuarie şi al gazelor ruseşti prin conducte de la 30 septembrie, cu posibilitatea amânării până la 1 noiembrie în condiţiile prevăzute pentru stocuri.
Astfel, în anul în care Europa trebuie să înlocuiască gazul rusesc, România începe să aducă pe piaţă gazele din Neptun Deep. Producţia va creşte treptat, dar fereastra strategică este evidentă. Pentru un stat capabil să gândească dincolo de următoarea rectificare bugetară, aceasta ar trebui să fie o prioritate naţională, susţine Chisăliţă.
El consideră că România putea pregăti din timp o poziţie puternică în sud-estul Europei, producţie proprie, un portofoliu competitiv de gaze americane, acces la terminale, capacităţi de transport şi înmagazinare, contracte cu clienţi regionali. Fiecare componentă trebuia negociată împreună cu celelalte, astfel încât riscurile şi costurile să fie acoperite de o afacere viabilă.
Chisăliţă: „Cumpărătorul cel mai comod rămâne românul”
„Să cumperi gaze este uşor. Să construieşti o piaţă pentru ele cere competenţă. Să transformi această piaţă în influenţă regională cere oameni de stat. Un portofoliu de GNL american are sens dacă permite României să deservească pieţe externe, să ofere flexibilitate şi să câştige dintr-o activitate competitivă. Dacă gazul este cumpărat fără clienţi, fără capacităţi de transport asigurate şi fără o evaluare serioasă a costului până la destinaţie, avem o obligaţie de plată în căutarea unui cumpărător. Iar cumpărătorul cel mai comod rămâne românul. El nu participă la negocieri, nu vede toate condiţiile contractuale şi află rezultatul când deschide factura. De aici începe găinăria, entităţile statului român doreau să aducă gaz scump (furnizorul român fiind doar scos ţap în locul adevăraţilor vinovaţi), să îl punem într-un portofoliu cu gaz românesc şi prezentăm combinaţia drept mare succes energetic. Dar gazul românesc nu spală costul unei achiziţii proaste. Costul rămâne şi trebuie suportat de cineva. De cine? De populaţie, care ajunge să finanţeze experimentul comercial al celor care au semnat”, scrie preşedintele AEI.
El a adăugat că este revoltător să invoci securitatea energetică pentru o operaţiune a cărei justificare economică nu o explici.
„Securitatea energetică trebuie demonstrată prin necesar, alternative, infrastructură şi costuri. Folosită ca formulă solemnă care închide orice discuţie, ea devine paravan pentru decizii slabe”, arată analistul.
Legea privind gazele din Marea Neagră, criticată de preşedintele AEI
Conform acestuia, la fel trebuie judecată preempţiunea statului asupra gazelor din Marea Neagră, aprobată prin legea 171/2026.
„Pentru ce cumpărăm? Pentru rezerva strategică? Pentru industrie? Pentru echilibrarea pieţei? La ce preţ, în ce volume şi cu ce bani? O lege votată în Parlament, a contribuit la dublarea preţului gazelor marfă în România! Dacă aceste răspunsuri lipsesc, statul transmite incertitudine într-o piaţă care taxează incertitudinea. Efectul concret trebuie măsurat, dar mecanismul de risc este clar, o intervenţie prezentată ca protecţie poate ajunge să coste chiar consumatorul pe care pretinde că îl apără. Nu este suficient să scrii «interes naţional» într-o lege. Trebuie să arăţi cine beneficiază, cine plăteşte şi ce problemă rezolvi. Mai gravă este micimea ambiţiei. România putea folosi contribuţia sa la aprovizionarea regiunii pentru a negocia la Bruxelles finanţări pentru infrastructură, interconectări, investiţii şi susţinerea unor proiecte industriale. Putea construi parteneriate în care gazele să fie legate de dezvoltarea economică a ţării”, mai scrie Dumitru Chisăliţă.
„Nimeni nu ne va oferi avantaje din recunoştinţă”
El subliniază că aceste avantaje trebuie cerute şi negociate.
„Nimeni nu ni le va oferi din recunoştinţă. Dacă ne prezentăm doar cu disponibilitatea de a vinde, vom obţine preţul negociat pentru marfă. Dacă venim cu o strategie regională credibilă, putem negocia şi locul României în acea strategie. Contractele pe termen lung trebuie să fie rentabile şi să respecte regulile pieţei. Tocmai de aceea, statul trebuie să îşi facă partea, infrastructură, diplomaţie, predictibilitate şi dezvoltarea industriei”, menţionează Chisăliţă.
În viziunea sa, companiile nu pot suplini absenţa unei politici naţionale, iar bugetul nu ar trebui să înghită fiecare câştig fără să lase în urmă capacitate economică.
„Un dividend încasat astăzi nu justifică ratarea unei oportunităţi pentru următorii zece ani. Gazele pot aduce venituri din vânzare, dar pot susţine şi producţie industrială, locuri de muncă şi exporturi cu valoare adăugată. Un guvern competent urmăreşte toate aceste rezultate şi explică alegerile făcute”, adaugă specialistul în energie.
Chisăliţă: Românii au dreptul să ştie de ce se cumpără gaze şi cine va plăti
El consideră că românii au dreptul să ceară socoteală înainte să li se ceară bani. Au dreptul să ştie de ce se cumpără gaze, cui vor fi vândute, ce risc îşi asumă companiile statului şi ce câştigă ţara.
„Marea Neagră ne oferă o resursă. Retragerea gazului rusesc ne oferă o piaţă. Valorificarea lor cere competenţă şi ambiţie.
Dacă din această întâlnire istorică rezultă doar afaceri slabe şi facturi mai mari, avem un eşec de guvernare şi administrare plătit de românul de rând. Europa îşi schimbă harta energetică, iar România îşi trimite cetăţenii în sărăcie”, conchide Dumitru Chisăliţă.
