De la începutul războiului Israelului cu Hamas, ajutoarele au lipsit cu desăvârșire în Fâșia Gaza. Un angajat al ONU de la frontiera Rafah, a declarat joi, care este procesul prin care trebuie să treacă camioanele cu ajutoare pentru a ajunge la destinație.
Gaza are nevoie de zeci de mii de camioane cu provizii pentru aproape două milioane de persoane strămutate din enclavă, în schimb primește aproximativ 200-250 de camioane pe zi.
Există o procedură laborioasă de verificare israeliană pentru toate camioanele care intră în Gaza. De asemenea, situația de securitate din zonă s-a deteriorat în așa măsură încât nu mai este sigură pentru șoferi, scrie Sky News.
Jodie Clark, care gestionează punctul de trecere a frontierei Rafah pentru ONU, spune: „Deplasarea prin Gaza este foarte dificilă. Avem nevoie de escorte de poliție pentru ca convoaiele noastre să meargă la centrele de distribuție. Dar sunt puțini polițiști și vehiculele lor au fost, de asemenea, distruse”.
Aceasta înseamnă că grupurile de ajutor „aduc firmituri în comparație cu ceea ce este necesar de fapt”.
Societatea din Gaza nu mai există
„Gaza avea odinioara oameni din clasa de mijloc care aveau o viata confortabila. Locuiau in apartamente si vile si aveau grădini”, a explicat ea.
„Acum toată lumea trăiește pe pământ, în pământ, în nisip și cu o bucată de nailon sau prelată deasupra lor”.
„Uneori îmi ia două ore să conduc 10 km până ajung acasă, pentru că oamenii montează corturi pe drum și pe potecă”.
Întrebată dacă crede că societatea din Gaza s-a defectat total, Clark răspunde: „100% a făcut-o”.
„Dacă copilul tău se îmbolnăvește noaptea, nu există lapte pentru bebeluși. Femeile nu alăptează pentru că nu mănâncă sau sunt stresate. Bătrânii sunt înfrigurați și dezorientați. Întreaga societate s-a prăbușit”, adaugă ea.
Clark lucrează în Gaza de mai bine de șase săptămâni – a fost adusă de ONU și transportată cu avionul din orașul australian Adelaide.
Anterior a trăit în Gaza timp de cinci ani și a lucrat și în armata australiană de mai bine de 20 de ani.
„Mă simt de parcă sunt în ochiul unei furtuni, în fiecare minut al fiecărei zile”, explică ea.
