Semnarea la București a parteneriatului strategic România–Ucraina de către președinții Nicușor Dan și Volodimir Zelenski a declanșat o controversă pe rețelele de socializare și în spațiul politic.
Unele mesaje susțin că România ar urma să trimită gazul din Marea Neagră către Ucraina, însă documentele oficiale arată că realitatea este diferită.
În special, reacțiile au apărut după apariția unei prevederi din acordul de cooperare energetică dintre cele două state.
În mediul online a fost lansată ideea că „România oferă gazul din Neptun Deep Ucrainei”, iar mesajul a fost preluat și de politicieni din opoziție.
Liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu, a susținut într-o postare că o parte din gazul care va fi extras din perimetrul Neptun Deep ar urma să ajungă în Ucraina pentru a fi depozitat și consumat. Ulterior, partidul AUR a transmis și un comunicat în care critică posibilitatea transportării și depozitării gazului românesc în Ucraina, propunând în schimb dezvoltarea unor depozite subterane în România.
Ce prevede de fapt documentul semnat de România și Ucraina
În acordul privind cooperarea în domeniul energiei există o prevedere prin care cele două state vor explora posibilitatea de a utiliza facilitățile subterane de stocare a gazelor din Ucraina.
Textul se referă la evaluarea unei opțiuni prin care gazul transportat prin Coridorul Vertical de Gaz sau cel extras în viitor din perimetrul Neptun Deep ar putea fi depozitat în instalațiile existente din Ucraina.
Important de subliniat: documentul vorbește despre analizarea unei posibilități, nu despre o decizie sau o obligație.
De ce ar fi luată în calcul această variantă
Specialiștii din domeniul energiei spun că Ucraina dispune de una dintre cele mai mari capacități de stocare a gazelor din Europa, infrastructură construită de-a lungul deceniilor.
Fostul ministru al Energiei Răzvan Nicolescu explică faptul că discuția vizează în primul rând eficiența economică.
Potrivit acestuia, România are în prezent o capacitate de stocare de aproximativ 3 miliarde de metri cubi, în timp ce proiectul Neptun Deep ar putea produce în jur de 8 miliarde de metri cubi de gaz pe an, după intrarea în exploatare estimată pentru 2027.
În aceste condiții, utilizarea unor facilități deja existente ar putea reduce costurile.
„Există două opțiuni: fie investim noi în noi depozite de gaz, iar costurile vor fi recuperate în final de la consumatori, fie folosim infrastructura deja existentă”, explică fostul ministru.
El subliniază că gazul extras din Neptun Deep nu ar deveni proprietatea Ucrainei, chiar dacă ar fi depozitat temporar acolo.
De ce este importantă stocarea gazelor
Capacitatea de depozitare este esențială mai ales în sezonul rece, când consumul crește semnificativ.
În anumite zile de iarnă, România ajunge să importe gaze deoarece consumul depășește producția internă plus cantitățile disponibile în depozite. Accesul la capacități suplimentare de stocare ar putea ajuta la stabilizarea pieței și la protejarea consumatorilor.
Pe scurt, acordul semnat la București nu obligă România să trimită gazul în Ucraina, ci prevede doar analizarea unei opțiuni de cooperare în domeniul stocării.
