Fluturând un grafic mare ca recuzită în Grădina cu Trandafiri a Casei Albe, Donald Trump a sugerat că noul său plan tarifar era simplu:
„Reciproc – adică ei ne fac nouă, și noi le facem lor. Foarte simplu. Nu se poate mai simplu.”
Poate chiar prea simplu.
Metoda folosită pentru a calcula cele mai importante cifre din comerțul internațional, politică și economie i-a șocat pe unii dintre cei mai respectați experți din lume, scrie The Guardian.
Pentru fiecare țară, Casa Albă s-a uitat la deficitul comercial pentru bunuri din 2024, apoi a împărțit acea sumă la valoarea totală a importurilor.
Trump, pentru a fi „amabil”, a spus că va aplica un discount, așa că a înjumătățit cifra rezultată. Calculul a fost chiar transformat într-o formulă.
De exemplu, cifrele pentru China:
- Deficit comercial pentru bunuri: 291,9 miliarde $
- Importuri totale de bunuri: 438,9 miliarde $
- Raportul: 0,67 sau 67%
- Înjumătățit: 34%
Pentru țările fără un deficit mare, Casa Albă a aplicat un tarif de bază de 10%, asigurându-se că tarifele se aplică oricum. A fost cazul Regatului Unit, care, conform Biroului de Recensământ al SUA, a avut un surplus de aproape 12 miliarde $ în 2024.
„Este un calcul cu adevărat extraordinar, după luni de muncă în culise”, a declarat Jim Reid, șeful global al cercetării macroeconomice la Deutsche Bank.
„Nu inspiră prea multă încredere în existența unui plan strategic implementat în profunzime.”
Timp de săptămâni, Washingtonul a vorbit despre un exercițiu de politică detaliat, menit să stabilească cifrele pe baza unei combinații între bariere tarifare și netarifare percepute – inclusiv presupusa „manipulare valutară”, legi locale, reglementări și taxe precum TVA-ul.
Chiar și această abordare a ridicat semne de întrebare printre experți, care au spus că includerea TVA-ului este foarte neobișnuită – fiind o taxă pe vânzări aplicată atât bunurilor produse intern, cât și celor importate.
Cum s-a ajuns la aceste cifre
Totuși, Casa Albă pare să fi confirmat că a folosit o abordare simplistă în luarea deciziei:
”Tarifele reciproce sunt calculate ca rata tarifară necesară pentru a echilibra deficitele comerciale bilaterale dintre SUA și fiecare dintre partenerii noștri comerciali.
Acest calcul presupune că deficitele comerciale persistente sunt cauzate de o combinație de factori tarifari și netarifari care împiedică echilibrarea comerțului”.
Sunt multiple probleme cu această abordare – nu în ultimul rând faptul că simplifică excesiv cauzele deficitelor comerciale.
Deficitele comerciale apar atunci când o țară cumpără mai mult din străinătate decât vinde.
SUA are un deficit comercial constant încă din anii 1970. În mod normal, deficitele comerciale se echilibrează în timp, deoarece creează presiune descendentă asupra monedei naționale (ca urmare a cererii de valută străină pentru a cumpăra bunuri importate, care o depășește pe cea pentru moneda națională).
Însă, având dolarul ca monedă de rezervă globală – utilizată în întreg sistemul financiar mondial pentru plăți și comerț internațional – SUA a reușit să mențină deficite comerciale mai mari decât ar putea alte națiuni.
Bunurile americane sunt prea scumpe pentru consumatorii din economiile în curs de dezvoltare
O altă parte a motivului este că bunurile americane sunt prea scumpe pentru consumatorii din economiile în curs de dezvoltare – ceea ce ajută la explicarea unor deficite comerciale deosebit de mari și, implicit, a noilor tarife aplicate țărilor mai sărace.
Adam Tooze, istoric economic la Universitatea Columbia din SUA, a declarat că politicile aplicate țărilor din Asia de Sud-Est sunt „grotești”, menționând un tarif de 49% pentru Cambodgia, 48% pentru Laos și 46% pentru Vietnam.
„Aceasta nu se întâmplă pentru că ele discriminează dur exporturile americane, ci pentru că sunt relativ sărace. SUA nu produce multe bunuri relevante pentru ca aceste țări să le importe”, a spus el.
Vietnamul, în special, a devenit parte din lanțul global de aprovizionare pentru mari producători, inclusiv companii americane din domeniul tehnologiei și îmbrăcămintei, precum Nike, Intel și Apple.
Exemplul Lesotho
Lesotho, o mică țară din sudul Africii, una dintre cele mai sărace din lume, este un alt exemplu ciudat, fiind vizată de un tarif de 50%.
Printre principalele sale exporturi către SUA se numără diamantele și hainele – demonstrând atât cât de importante sunt legăturile globale pentru mineralele rare în economia americană, cât și modul în care SUA a încercat în ultimii ani să sprijine dezvoltarea națiunilor africane – cu politici care au încurajat producția prin companii precum Levi Strauss și Wrangler.
Totuși, Trump, prin strategia sa „America First”, a răsturnat decenii de eforturi ale administrațiilor americane de a-și exercita influența economică globală, provocând un adevărat cutremur în economia mondială.
„Aceasta nu este o politică comercială serioasă sau o mare strategie”, a spus Tooze.
„Șeful urăște deficitele comerciale, iar echipa lui de lingușitori obedienți a venit cu o formulă – idioată – care să-i bifeze cerințele.”
