În puțin peste un deceniu, Gabriel Attal a trecut de la un recrut fără experiență de muncă în ministerul sănătății la a doua cea mai importantă funcție de stat din Franța.
De marți, el a devenit, de asemenea, cel mai tânăr premier al Franței, la 34 de ani, și primul lider gay al guvernului, scrie The Guardian.
Este o traiectorie spectaculoasă, chiar și pentru cineva din mediul privilegiat ca al lui Attal, pentru care fiecare avansare în carieră pare să fi fost remarcabil de ușoară, notează sursa citată.
În primii ani ai președinției lui Emmanuel Macron, Attal făcea parte dintr-un grup de tineri bine educați, din medii privilegiate, aleși să-l consilieze și să-l sprijine pe la fel de tânărul lider francez.
Attal s-a remarcat prin disponibilitatea sa de a vorbi în public cu privire la orice problemă care i s-a aruncat și prin talentul său de a găsi bon mot (n.r. cuvintele potrivite).
”Lunetistul cuvintelor”
Abilitățile formidabile de comunicare și capacitatea de a gândi și de a vorbi i-au adus porecla de ”Lunetistul Cuvintelor”.
Attal este fiul lui Yves Attal, un avocat și producător de film de origine evreiască tunisiană, care a murit în 2015, și al lui Marie de Couriss, care este descendentă din creștinii ortodocși din Odesa. A crescut la Paris cu cele trei surori mai mici ale sale și folosește numele complet Gabriel Attal de Couriss.
În 2019, Attal a spus publicației de știri Libération: „Tatăl meu mi-a spus: „Poate că ești ortodox, dar te vei simți evreu toată viața, în principal pentru că vei suferi antisemitism din cauza numelui tău”.
A fost educat la École Alsacienne, școala privată pentru părinții de mare profil în politică și arte din Paris, în arondismentul 6, unde lecțiile de engleză sunt obligatorii de la nivel primar. Mai târziu a povestit cum a fost agresat la școală. După bacalaureat, a studiat la prestigioasa Universitate Sciences Po și a obținut un master în afaceri publice.
Potrivit prietenilor, ambiția sa politică a fost declanșată atunci când a participat la o demonstrație împotriva lui Jean-Marie Le Pen, când liderul de extremă dreapta a fost votat în turul doi al doilea tur de scrutin împotriva lui Jacques Chirac, în 2002.
S-a alăturat Partidului Socialist în 2006 și a susținut partidul și pe candidatul său la președinție, Ségolène Royal, la alegerile din 2007.
În 2012, după o perioadă de experiență de muncă în biroul ministrului Sănătății de atunci Marisol Touraine, mama unuia dintre colegii săi de clasă, l-a dus la un loc de muncă cu normă întreagă în minister la vârsta de 23 de ani.
