Insula Kharg – prin care trece aproximativ 90% din exporturile de petrol ale Iranului – este probabil cea mai sensibilă țintă economică a țării, însă terminalul de export a rămas până acum neatins în timpul campaniei de bombardamente desfășurate de SUA și Israel.
Experții spun că bombardarea sau capturarea instalației de către forțele americane ar duce probabil la o creștere susținută a prețurilor petrolului, deja aflate în creștere, deoarece ar însemna scoaterea completă de pe piață a exporturilor zilnice de țiței ale Iranului.
„Am putea vedea prețul de 120 de dolari pe baril, atins luni, urcând spre 150 de dolari dacă Kharg ar fi atacată”, a declarat Neil Quilliam, analist la think-tankul Chatham House. „Este prea importantă pentru piețele energetice globale.”
Deși SUA au lovit peste 5.000 de ținte în și în jurul Iranului, până acum s-au abținut să bombardeze infrastructura petrolieră a țării. Cu toate acestea, prețul petrolului rămâne cu aproape 20 de dolari pe baril mai mare, deoarece temerile privind represalii iraniene au blocat practic traficul petrolierelelor prin Strâmtoarea Hormuz.
Aviația israeliană a lovit totuși sâmbătă două rafinării și două depozite de petrol, cufundând Teheranul într-o beznă pe care unii locuitori au descris-o drept „apocaliptică”, în timp ce un fum negru dens acoperea capitala. De atunci însă nu au mai avut loc alte atacuri.
Insula Kharg
Kharg este o insulă coralieră lungă de aproximativ opt kilometri, situată în Golful Persic, la circa 43 de kilometri de coasta Iranului. Acolo se termină conductele care transportă petrol din câmpurile petroliere din centrul și vestul țării. Terminalul a fost construit inițial de compania americană Amoco, dar a fost preluat de Iran după revoluția din 1979.
Majoritatea coastelor Iranului sunt prea puțin adânci pentru petrolierele uriașe utilizate de industria petrolieră, însă Kharg se află suficient de aproape de ape adânci. Imaginile din satelit arată chei uriașe de încărcare care se întind din partea estică a insulei.
În mod normal, între 1,3 și 1,6 milioane de barili de petrol pe zi trec prin Kharg. În anticiparea unui posibil atac condus de SUA, Iranul a crescut însă exporturile la aproximativ 3 milioane de barili pe zi la mijlocul lunii februarie, potrivit băncii de investiții JP Morgan. Alte aproximativ 18 milioane de barili sunt stocați pe insulă ca rezervă.
Unele relatări din presă au sugerat că la Casa Albă s-a discutat inclusiv posibilitatea „capturării Kharg”, după cum a menționat pe scurt un raport Axios publicat sâmbătă. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, nu a exclus complet o intervenție terestră împotriva Iranului, deși în regiune nu sunt dislocate mari efective de trupe americane.
Legătura cu China
Michael Rubin, fost consilier al Pentagonului pentru Iran și Irak în administrația George W. Bush, a declarat că a discutat ideea cu oficiali de la Casa Albă, argumentând că ar putea fi o modalitate de a lovi regimul iranian din punct de vedere economic. „Dacă nu își pot vinde petrolul, nu își pot plăti salariile”, a spus el.
Înaintea actualei ofensive americano-israeliene, cea mai mare parte a petrolului exportat de Iran prin Kharg ajungea în China. Însă natura interconectată a pieței petroliere înseamnă că o pierdere permanentă a exporturilor ar influența prețurile la nivel global, mai ales într-un moment în care încă 3,5 milioane de barili pe zi – în mare parte din Irak – sunt scoși din circuit din cauza blocării Strâmtorii Hormuz.
Distrugerea Kharg sau avarierea terminalului de export „ar risca să provoace o creștere a prețului petrolului care ar putea remodela economia globală și care nu ar scădea rapid”, avertizează Lynette Nusbacher, fost ofițer de informații al armatei britanice. Israelul nu a atacat insula nici în războiul de 12 zile din vara trecută, iar infrastructura complexă de acolo ar putea necesita ani de zile pentru a fi reparată.
Există și un argument politic pe termen lung. „Insula Kharg este atât de importantă pentru economia Iranului încât distrugerea instalațiilor de acolo ar abandona orice pretenție că războiul este purtat pentru a crea un viitor mai bun pentru Iran”, spune Nusbacher, deoarece ar priva un eventual regim succesor de veniturile vitale din petrol.
O eventuală operațiune de capturare a insulei ar necesita probabil o intervenție militară amplă și de durată, mult peste nivelul unei incursiuni tipice a forțelor speciale. Deși o ocupare americană ar putea oferi Washingtonului pârghii de negociere față de Teheran, Quilliam consideră că o astfel de acțiune ar fi, cel mai probabil, contraproductivă.
