După atacurile israeliano-americane asupra Iranului, aliații Statelor Unite din Golful Persic aud un sunet pe care soldații ucraineni au ajuns să îl cunoască foarte bine: zumzetul amenințător al dronei kamikaze Shahed-136.
Proiectată inițial în Iran, drona Shahed a devenit deja un element constant al războiului modern, iar partenerul strategic al Teheranului, Rusia, a folosit această tehnologie în invazia sa de lungă durată din Ucraina.
Acum, aceste drone — dintre care cea mai avansată este Shahed-136, cu rază lungă de acțiune — au devenit un element central al strategiei de represalii a Iranului împotriva SUA și a aliaților săi regionali, mii de astfel de aparate fiind deja lansate.
La prima vedere, Shahed nu impresionează comparativ cu tehnologiile militare de ultimă generație, iar analiștii o numesc uneori „racheta de croazieră a săracului”, scrie CNBC.
O scurtă prezentare VIDEO
Totuși, deși aliații SUA au reușit să intercepteze majoritatea dronelor cu ajutorul sistemelor de apărare furnizate de americani, precum sistemul Patriot, multe Shahed au reușit totuși să își atingă țintele.
Secretul este numărul lor mare
Ministerul Apărării din Emiratele Arabe Unite a anunțat marți că, din cele 941 de drone iraniene detectate de la începutul războiului cu Iranul, 65 au căzut pe teritoriul țării, provocând pagube la porturi, aeroporturi, hoteluri și centre de date.
Analiștii spun că secretul eficienței acestor drone stă în numărul lor. Ele sunt relativ ieftine și ușor de produs în masă, mai ales în comparație cu sistemele sofisticate necesare pentru a le intercepta.
Acest lucru le face ideale pentru atacuri în valuri („swarm”), menite să suprasolicite apărarea aeriană, fiecare dronă doborâtă însemnând și consumul unui interceptor mult mai scump.
„Shahed-136, alături de alte sisteme aeriene fără pilot, a oferit unor state precum Rusia și Iran o modalitate ieftină de a impune costuri disproporționate adversarilor”, a declarat Patrycja Bazylczyk, analist în cadrul proiectului Missile Defense al Center for Strategic and International Studies din Washington.
„Ele îi obligă pe adversari să irosească interceptori scumpi pentru drone ieftine, proiectează putere militară și creează o presiune psihologică constantă asupra populației civile.”
Dezechilibrul costurilor
Rapoartele guvernului american descriu Shahed-136 ca fiind o dronă de atac unidirecțională, produsă de entități iraniene legate de Garda Revoluționară Islamică.
Comparativ cu rachetele balistice, dronele zboară mai jos și mai lent, transportă o încărcătură explozivă mai mică și sunt folosite în principal împotriva țintelor fixe, a explicat Behnam Ben Taleblu, director al programului pentru Iran la Foundation for Defense of Democracies.
Estimările publice arată că o dronă Shahed costă între 20.000 și 50.000 de dolari, în timp ce rachetele balistice sau de croazieră pot costa milioane de dolari fiecare.
În acest sens, Shahed și dronele similare funcționează practic ca „racheta de croazieră a săracului”, oferind o metodă ieftină de a lovi și hărțui adversarii.
Pentru Iran, care se confruntă cu sancțiuni internaționale și limitări în achiziția de armament avansat, acest avantaj de cost este extrem de important.
În același timp, sistemele de apărare aeriană folosite de statele din Golf și de Israel pot costa între 3 și 12 milioane de dolari pentru fiecare interceptor, potrivit documentelor bugetare ale Departamentului Apărării al SUA.
Această diferență de cost creează o problemă majoră pentru adversarii Iranului: sistemele de apărare au un număr limitat de rachete, iar fiecare interceptare consumă o resursă valoroasă.
O armă definitorie a câmpului de luptă modern?
Shahed-136 a fost prezentată pentru prima dată în jurul anului 2021 și a atras atenția la nivel global după ce Rusia a început să folosească dronele iraniene în invazia Ucrainei din 2022.
De atunci, Kremlinul a primit mii de astfel de drone și a început să le producă pe baza planurilor tehnice iraniene, demonstrând cât de ușor pot fi replicate și produse la scară largă.
Unii analiști cred că Iranul a învățat din experiența de pe câmpul de luptă a Rusiei, introducând modificări precum antene anti-bruiaj, sisteme de navigație rezistente la război electronic și noi tipuri de focoase.
Aceste focoase transportă de obicei între 30 și 50 de kilograme de explozibil și pot fi extrem de destructive, mai ales atunci când sunt folosite în roiuri mari de drone, versiunile avansate având o rază de acțiune de până la 1.900 de kilometri.
Michael Connell, specialist în Orientul Mijlociu la Center for Naval Analyses, spune că Shahed-136 s-a dovedit atât de eficientă încât SUA au realizat propria versiune inspirată din acest model.
Comandamentul Central al armatei americane a confirmat că, în atacurile asupra Iranului din weekend, SUA au folosit pentru prima dată în luptă drone bazate pe designul Shahed.
