Uzina de îmbogățire a uraniului de la Fordow a fost construită în anii 2000 pe baza Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice.
Aceasta este situată la aproximativ 20 de kilometri nord-est de Qom, orașul sfânt șiit și „capitala spirituală” a Iranului, relatează Financial Times .
Multe țări cu potențial nuclear au instalații subterane similare: în Statele Unite, este vorba de complexul Raven Rock din Pennsylvania; în Rusia, este vorba de Yamantau în Munții Ural; există instalații similare și în China și Coreea de Nord.
Astfel de instalații – buncăre subterane secrete gigantice în care, se presupune, sunt fabricate și depozitate arme nucleare – apar adesea în thrill-erele de spionaj, precum și în diverse teorii ale conspirației.
Iranul a început construirea centralei Fordow după ce anunțase oficial închiderea programului său nuclear militar. Republica Islamică a recunoscut existența acesteia abia în septembrie 2009, după ce Statele Unite, Marea Britanie și Franța au publicat informații despre aceasta.
Centrală construită în secret
La acea vreme, chiar și Rusia și China, care probabil ajutau Republica Islamică să își dezvolte programul nuclear, au condamnat secretomania Iranului.
Centrala Fordow a început să funcționeze la sfârșitul anului 2011.
În 2015, ca parte a așa-numitului acord nuclear al lui Barack Obama, Iranul a fost de acord să oprească îmbogățirea uraniului la Fordow și să transforme instalația într-un centru de cercetare.
Cu toate acestea, în 2018, următorul președinte american, Donald Trump, s-a retras din acord. Iranul a reluat îmbogățirea uraniului la Fordow.
În 2019, Iranul a anunțat că va îmbogăți uraniu acolo până la 5%, apoi până la 20%. În 2023, AIEA a detectat prezența uraniului îmbogățit până la 83,7%, aproape de nivelul necesar pentru construirea armelor nucleare.
Fordow nu este doar o instalație, ci o declarație politică și strategică a Teheranului
Instalațiile de îmbogățire a uraniului de la Natanz și Fordow sunt simboluri a două etape ale programului nuclear al Iranului.
Dacă Natanz se referă la îmbogățirea în masă a uraniului la nivel scăzut, Fordow reprezintă supraviețuirea sub presiune și posibilitatea unei „descoperiri” a armelor nucleare. Fordow nu este doar o instalație, ci o declarație politică și strategică a Teheranului, scrie FT.
Pe 13 iunie, Israelul a lansat atacuri aeriene asupra unor situri nucleare iraniene cheie, inclusiv asupra orașului Natanz. Forțele Aeriene Israeliene nici măcar nu au încercat să bombardeze centrala Fordow, care este protejată de câteva zeci sau chiar sute de metri de rocă, ci, se pare, doar au suprimat apărarea aeriană din jurul acesteia.
Potrivit AIEA, instalațiile subterane de la Fordow nu au fost afectate de atacuri, iar centrala continuă să funcționeze. Iranul a declarat că pagubele provocate de atacuri au fost limitate, dar a confirmat că unele instalații de la suprafață au fost avariate.
Este puțin probabil ca Israelul singur să poată provoca pagube critice la Fordow. Ar avea nevoie de bombe de tipul celor pe care doar SUA le au.
În timp ce Israelul își continuă acțiunile militare, Statele Unite încearcă să reia discuțiile cu Iranul privind un nou acord nuclear. Președintele Donald Trump are în vedere o întâlnire a trimisului său special, Steve Witkoff, cu ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, în următoarele zile, relatează Axios .
Capitulare completă
Trump subliniază că SUA nu sunt interesate de un armistițiu limitat, ci urmărește „capitularea completă” a Iranului. Deocamdată, Trump vede deținerea de către SUA a unor rachete super-puternice de distrugere a bunkerelor, capabile să distrugă Fordow, mai degrabă ca o pârghie de negociere.
Deși prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu se bazează evident pe utilizarea lor de către SUA oricum.
Există diviziuni în cadrul administrației Trump cu privire la modul de abordare a negocierilor. Witkoff și vicepreședintele J.D. Vance sunt în favoarea unui compromis cu Iranul, în timp ce secretarul de stat Marco Rubio menține o poziție fermă, cerând ca Teheranul să renunțe complet la îmbogățirea uraniului.
Cu alte cuvinte, disputa se referă la faptul dacă Iranului ar trebui să i se acorde o excepție de la regula generală conform căreia țările nenucleare care doresc să urmeze programe nucleare pașnice pot face acest lucru doar cu combustibil nuclear importat.
Între timp, Iranul continuă să respingă propunerile SUA, numindu-le o „înșelăciune” și indică faptul că Trump a respins acordurile anterioare.
Liderul iranian Ali Khamenei a declarat că SUA nu are nicio intenție de a ridica sancțiunile și nu face decât să crească presiunea.
Experții intervievați de Financial Times avertizează că, dacă Teheranul decide să meargă pe această cale, Fordow ar putea juca un rol cheie. Pe baza stocului său actual de uraniu puternic îmbogățit, Iranul ar putea produce materiale pentru nouă focoase nucleare în termen de trei săptămâni.
Primele 25 de kilograme de uraniu de calitate militară ar putea fi produse în doar două-trei zile.
Pe de altă parte, potrivit unor surse CNN din serviciile secrete americane, Iranul ar putea să nu obțină arme nucleare timp de cel puțin trei ani.
