Serviciul de informații externe al Rusiei (SVR) a lansat în ultimele săptămâni o serie de acuzații la adresa Uniunii Europene, Regatului Unit și Poloniei, susținând că acestea ar plănui „operațiuni sub steag fals” pentru a discredita Moscova.
Deși afirmațiile nu sunt susținute de dovezi, analiștii avertizează că frecvența și tonul acestor mesaje pot semnala o intensificare a războiului hibrid al Rusiei și o posibilă pregătire narativă pentru un conflict cu NATO, arată o analiză publicată de France 24.
Acuzații fără dovezi, dar cu potențial strategic
Pe 6 octombrie, SVR a afirmat că Marea Britanie ar recruta agenți ucraineni pentru a înscena un atac maritim care să pară organizat de Rusia. Potrivit Moscovei, operațiunea ar implica echipamente chinezești, menite să implice și Beijingul în scenariu.
Cu doar o săptămână înainte, Rusia acuzase serviciile secrete poloneze că ar colabora cu agenți ucraineni pentru a crea o unitate falsă ruso-bielorusă destinată să atace infrastructura poloneză.
Experții consultați de France 24 spun că momentul acestor declarații nu este întâmplător și ar putea marca o „Fază 0” în logica militară rusă — o perioadă de operațiuni psihologice, dezinformare și pregătire internă care precede declanșarea unui conflict deschis.
„Faza 0, în doctrina rusă, corespunde unei ‘perioade speciale’ – o etapă de tensiuni accentuate care precede războiul”, explică Kevin Riehle, expert în informații la Universitatea Brunel din Londra.
„Este o perioadă folosită pentru a crea o justificare legală și morală pentru acțiuni viitoare și pentru a mobiliza sprijinul intern.”
Tactici familiare: narațiuni similare celor din Crimeea și Donbas
Potrivit analiștilor, Rusia folosește aceleași modele narative ca în 2014, înainte de anexarea Crimeei, și în 2022, înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei.
„Rusia a prezentat atunci Ucraina drept o amenințare existențială, pretinzând că naziștii ucraineni voiau să extermine vorbitorii de rusă. În realitate, aceste scenarii erau fabricate”, spune Evgheni Golovcenko, cercetător în propagandă rusă la Universitatea din Copenhaga.
Același tip de justificare a fost folosit și în Donbas, când explozii și incidente orchestrate de Moscova au fost prezentate ca agresiuni ucrainene.
„Ei încearcă să creeze mereu o urgență artificială: ‘Ucrainenii atacă, trebuie să intervenim acum’, o tactică menită să legitimeze acțiunile rusești”, explică Golovcenko.
„Publicul țintă este intern”: menținerea sprijinului pentru Kremlin
Deși acuzațiile sunt direcționate formal împotriva țărilor occidentale, scopul real este consolidarea opiniei publice interne.
„Publicul țintă al acestor afirmații este populația rusă”, afirmă Kevin Riehle, subliniind că mesajele sunt difuzate preponderent prin mass-media controlată de stat, pentru a menține sprijinul populației față de regim.
Golovcenko explică faptul că aceste narațiuni servesc și pentru a demoniza NATO, prezentând alianța drept „agresivă și amenințătoare”, în timp ce Rusia apare ca o forță „defensivă și rațională”.
„Rusia pretinde întotdeauna că se apără. În logica Kremlinului, niciodată nu este agresorul – întotdeauna celălalt a început”, adaugă Riehle.
Această strategie de comunicare — bazată pe imaginea unei „fortărețe asediate” — este esențială pentru a justifica eventuale acțiuni militare și pentru a menține coeziunea internă într-un context de presiune economică și izolare internațională.
Intimidare sau preludiu la o escaladare?
Unii analiști cred că valul de acuzații nu reprezintă neapărat o pregătire iminentă de război, ci o poziționare strategică menită să intimideze și să confuzeze adversarii.
„Una dintre bazele războiului hibrid este capacitatea de a nega responsabilitatea”, explică Patrick Rene Haasler, analist la International Team for the Study of Security (ITSS) din Verona.
„Aceste acuzații false pot fi o formă de discreditare preventivă a narațiunilor occidentale sau chiar o pregătire pentru justificarea unor acte reale de sabotaj.”
Potrivit lui Riehle, obiectivul Moscovei ar putea fi descurajarea NATO și testarea reacției internaționale mai degrabă decât lansarea unui atac direct:
„Rusia pare să-și modeleze narațiunea, oferind o previzualizare a ceea ce ar putea fi un conflict deschis, dar păstrându-și abilitatea de a nega implicarea.”
O strategie de confuzie și presiune constantă
Specialiștii citați de France 24 consideră că strategia Kremlinului face parte dintr-un război informațional continuu, menit să amestece propaganda, dezinformarea și diplomația agresivă.
„Totul face parte dintr-o strategie de război hibrid care încearcă să estompeze granița dintre pace și conflict”, explică Jeff Hawn, expert în Rusia la London School of Economics.
„Rusia vrea să transmită că este permanent amenințată, dar și că orice reacție a sa este justificată.”
