Un efort fără precedent pentru eliminarea combustibililor fosili este motorul celei de-a 28-a conferinţe a Naţiunilor Unite privind clima de la Dubai, în ciuda ostilităţii Arabiei Saudite, cu 24 de ore înainte de final, scrie AFP.
Un nou proiect de acord este aşteptat luni dimineaţă, în penultima zi a conferinţei.
Acest nou document va lansa un sprint intens de negocieri, care ar putea fi urmat de una sau mai multe nopţi nedormite pentru mii de delegaţi şi observatori. În 28 de ani, COP s-a terminat rareori la timp.
Dar preşedintele COP28, Sultan Al Jaber, directorul companiei naţionale de petrol, a promis un acord „istoric” încă din 12 decembrie, data aniversării Acordului de la Paris, al cărui obiectiv de limitare a încălzirii globale la 1,5°C, care este grav ameninţat, este „steaua sa polară”.
Acordul din 2015 stabileşte obiectivul de limitare a încălzirii medii globale la mult sub 2°C faţă de nivelurile preindustriale şi, dacă este posibil, la 1,5°C.
„Toată lumea trebuie să dea dovadă de flexibilitate”, a declarat el duminică. „Trebuie să ne mişcăm mult, mult, mult, mult mai repede”.
Noul text aşteptat luni, probabil punctat de opţiuni sau formulări între paranteze, îi va testa capacitatea de a ajunge la un compromis în ultimele ore, întrucât de data aceasta este elaborat sub conducerea sa.
Până în prezent, delegaţii şi miniştrii ţărilor au făcut puţine progrese, în ciuda unor negocieri frenetice şi a multiplelor întâlniri bilaterale, mai discrete, în Centrul de Expoziţii din Dubai.
Începutul sfârşitului petrolului
Din ce în ce mai izolată, Arabia Saudită, cel mai mare exportator de petrol din lume, Irakul şi unii dintre aliaţii săi îşi menţin poziţiile ostile oricărei renunţări sau reduceri a combustibililor fosili, mizând pe tehnologiile incipiente de captare a carbonului şi afişând ameninţarea unei tulburări economice globale.
Cu toate acestea, de la ONG-uri până la negociatori, există un sentiment comun că un acord nu a fost niciodată atât de aproape de a semnala începutul sfârşitului petrolului, gazelor şi cărbunelui, a căror ardere, începând cu secolul al XIX-lea, a alimentat creşterea economică globală cu preţul unei încălziri de 1,2°C.
