De la revenirea lui Donald Trump la președinția SUA la începutul anului 2025, au avut loc două negocieri concurente între Rusia și SUA.
Prima se referă la încheierea războiului ruso-ucrainean. Acestea au generat numeroase propuneri, dar până acum nu au reușit să producă niciun acord din cauza pozițiilor ireconciliabile ale Rusiei și Ucrainei cu privire la anumite probleme, în principal disputele teritoriale.
Al doilea proces este mai puțin public: oficialii Kremlinului și ai Casei Albe discută activ acorduri comerciale majore.
Pe 7 februarie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat, citând serviciile de informații ucrainene, că Rusia a promis SUA acorduri în valoare de până la 12 trilioane de dolari în schimbul ridicării sancțiunilor.
Potrivit publicației The Economist, un document privind modul în care i se poate prezenta lui Trump „cea mai bună înțelegere” a fost pregătit pentru Consiliul de Securitate al Rusiei înainte de întâlnirea Putin-Trump de la Anchorage din august 2025.
Această înțelegere a fost discutată și de trimisul special al lui Putin, Kirill Dmitriev, și de trimisul special al lui Trump, Steve Witkoff, care s-au întâlnit de cel puțin nouă ori în cursul anului 2025.
Persoane apropiate familiei Trump au discutat despre posibilitatea participării la activele energetice rusești.
Propunerile concrete
„Pachetul” pe care Rusia îl oferă Statelor Unite include proiecte pentru dezvoltarea petrolului și gazelor din Arctica, exploatarea metalelor rare, construirea unui centru de date nuclear și a unui tunel sub strâmtoarea Bering.
Până în 2022, europenii erau cei mai mari investitori străini în Rusia; acum, companiilor americane li se oferă spațiul pe care l-au eliberat.
În plus, Putin i-a oferit lui Trump restituirea a 5 miliarde de dolari din activele Exxon Mobil confiscate în 2022.
Probabil, strategia Kremlinului este să-l convingă pe Trump că are de câștigat enorm din negocierile private ruso-americane – și astfel să-l convingă să fie de partea sa în cele publice.
Apoi, va face presiuni asupra Ucrainei pentru a încheia un acord de pace în termenii Rusiei.
Totuși, cifra de 12 trilioane de dolari este o exagerare evidentă, subliniază The Economist.
Dacă „marea înțelegere” va fi implementată, SUA ar putea conta pe trei „premii”: creșterea comerțului, accesul la active blocate și posibilitatea extragerii resurselor naturale. Și pentru toate trei, așteptările realiste privind profitul sunt semnificativ mai mici.
În 2021, când UE încă desfășura activități comerciale active cu Rusia, exporturile europene către Rusia se ridicau la puțin peste 100 de miliarde de dolari. Dintre acestea, puțin mai puțin de jumătate constau în utilaje și echipamente de transport, în principal pentru industria minieră, petrolieră și gazieră.
Exporturile rusești, în valoare totală de aproximativ 300 de miliarde de dolari anual (inclusiv, de exemplu, cereale), ar putea ajunge în mâinile comercianților occidentali, care ar profita de logistică, creditare și altele asemenea.
Recuperarea activelor
Un alt „premiu” îl reprezintă activele companiilor care operau în Rusia înainte de război, precum și nișele ocupate anterior de europeni.
Acestea includ finanțe, consultanță, bunuri de larg consum și multe altele. Unele companii occidentale, la părăsirea Rusiei, și-au vândut activele la un preț redus, dar au negociat opțiunea de a le răscumpăra după încheierea războiului și ridicarea sancțiunilor.
Oficialii ruși sunt dispuși să acorde această opțiune chiar și celor care nu au fost de acord anterior cu ea. Cu toate acestea, valoarea totală a acestor active este estimată la doar 60 de miliarde de dolari.
Principalul „premiu” îl reprezintă megaproiectele în domeniul energiei și extracției resurselor.
Majoritatea câmpurilor petroliere rusești au fost dezvoltate de mult timp și sunt aproape de epuizare.
Menținerea producției necesită investiții străine semnificative. De exemplu, achiziționarea de tehnologii americane de producție de petrol și gaze de șist ar debloca până la 12 miliarde de barili de rezerve în Siberia de Vest.
Miliarde în investiții
Încă 50 de miliarde de barili de petrol ar putea fi extrași în Arctica rusă cu investiții semnificative, un preț al petrolului de aproximativ 100 de dolari pe baril (în prezent mai puțin de 70 de dolari) și aproximativ 10 ani de stabilitate politică și economică. Proiectul cheie în acest sens este considerat a fi Vostok Oil, implementat de Rosneft.
Acesta implică construirea a 15 tabere petroliere pentru personal, trei aeroporturi și aproximativ 3.500 de kilometri de linii electrice, iar costul său este estimat la 160 de miliarde de dolari.
Deși proiectul a fost amânat de sancțiuni, Rosneft susține că până în anii 2030 va putea produce până la 2 milioane de barili de petrol pe zi, echivalentul a aproximativ 2% din producția globală actuală.
În plus, Extremul Nord al Rusiei găzduiește aproximativ 29 de milioane de tone de metale rare, echivalentul a 74 de ani de producție globală.
Pentru a procesa aceste metale, Rusia dezvoltă clusterul industrial Angara-Yenisei din Siberia, în valoare de 9 miliarde de dolari.
Planul – puțin probabil
Moscova speră că zona economică specială, noua infrastructură și stimulentele fiscale vor crește cota Rusiei din producția globală a acestor metale de la 1,3% în prezent la 10% până în 2030.
Cu toate acestea, valorificarea întregului potențial economic este foarte dificilă, iar adevăratele „dividende ale păcii” ar putea dezamăgi SUA, avertizează The Economist.
Sancțiunile cuprind aproximativ 23.000 de măsuri restrictive, iar ridicarea lor ar necesita acordul Congresului SUA și al Uniunii Europene.
Chiar și cu o relaxare parțială a sancțiunilor, companiile străine s-ar confrunta cu instanțe corupte, impozitări arbitrare și riscul unui nou război.
În plus, multe nișe sunt deja ocupate de companii din China și Turcia. Aproximativ 30% din comerțul exterior al Rusiei se desfășoară în yuani.
Mai mult, Rusia este copleșită de „importuri paralele” de bunuri occidentale prin țări terțe, ceea ce reduce atractivitatea reintroducerii oficiale a mărcilor. În știință și tehnologie, Kremlinul acordă prioritate autonomiei în detrimentul deschiderii.
