Preşedinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a fost desemnată de cotidianul britanic „The Telegraph” Liderul Mondial al Anului.
Preşedinta Moldovei a fost anul acesta o provocare pentru Kremlin, transformându-şi ţara în prima linie a democraţiei europene, deşi câştigă mai puţin de 1.000 de lire sterline pe lună, arată The Telegraph, care publică şi un interviu cu şefa statului moldovean sub titlul „Liderul pe care Putin nu a reuşit să-l învingă”.
Articolul începe cu o descriere aproape cinematografică a personajului:
„Femeia care urcă treptele avionului are o siluetă zveltă. Garda de onoare, îmbrăcată în uniformă militară strălucitoare, o salută cu eleganţă, dar ea pare să nu observe. Covorul roşu sugerează o personalitate importantă, dar ţinuta ei casual sugerează altceva. Poartă o jachetă albă cu glugă peste pantaloni negri şi cizme şi are un rucsac aruncat pe un umăr. Singura concesie făcută formalităţii este husa pentru costum pe care o ţine în mâna stângă.
Pare obosită şi îngrijorată – ceea ce nu este deloc surprinzător, având în vedere că se află la jumătatea unui turneu european epuizant în trei ţări şi se apropie de sfârşitul unui an în care Rusia a hărţuit-o la fel de neîncetat pe cât i-a intimidat mica ei ţară.
Alţi lideri s-ar putea retrage în intimitatea unui avion guvernamental. Dar Maia Sandu, preşedinta Moldovei, zboară cu un avion comercial, părăsind Atena într-un scaun la clasa economică a companiei KLM.
Nu este o punere în scenă. De fapt, clasa economică la KLM reprezintă un fel de upgrade. De cele mai multe ori, o puteţi găsi stând la coadă pentru un zbor Ryanair sau agăţată în centurile unui autobuz de transfer al aeroportului care descarcă pasagerii către Wizz Air, compania aeriană maghiară low-cost.
Pare sincer surprinsă că acest lucru atrage comentarii”.
„Sunt liderul unei ţări mici”, a declarat ea pentru The Telegraph în biblioteca palatului prezidenţial din Chişinău. „Facem tot posibilul pentru a îmbunătăţi eficienţa cheltuielilor publice şi pentru a cheltui cât mai puţin posibil. Aşa se întâmplă. Este normal”, a explicat Maia Sandu.
Nu este chiar aşa, comentează The Telegraph. Chiar şi liderii care odată se mândreau cu faptul că se amestecau printre masele populare tind în cele din urmă să renunţe la acest obicei din motive de securitate. Dar în cei cinci ani de când doamna Sandu este în funcţie, ideea nu pare să-i fi trecut niciodată prin minte, notează cotidianul britanic.
Victoria care a schimbat totul
Această modestie sinceră explică într-o oarecare măsură modul în care ea a păstrat încrederea publicului de-a lungul anilor plini de greutăţi, multe dintre ele nefiind cauzate de Moldova. De asemenea, ajută la explicarea modului în care ea a obţinut probabil cea mai importantă victorie electorală din Europa în 2025 – şi i-a administrat lui Vladimir Putin cea mai mare înfrângere a anului.
Moscova a făcut tot ce a putut pentru a o împiedica să câştige, organizând ceea ce diplomaţii occidentali experimentaţi descriu ca fiind cel mai susţinut şi mai deschis atac asupra unui proces democratic pe care l-au văzut vreodată. Kremlinul a folosit toate mijloacele disponibile pentru a o discredita în faţa electoratului conservator din Moldova. Biserica Ortodoxă a fost pusă la contribuţie, semănând suspiciuni că, fiind o femeie singură care locuieşte singură, ea trebuie să fie lesbiană. O ficţiune şi mai elaborată susţinea că era atât de devotată „deviaţiei sexuale” europene, încât încercase să rămână însărcinată cu sperma cumpărată de la Elton John pentru a da naştere unui copil gay, relatează The Telegraph.
Moldova poate părea o ţară mică şi îndepărtată, despre care ştim puţine lucruri. Dar Putin nu vede lucrurile în acest fel. Pentru el, fosta republică sovietică nu este doar o parte a lumii vorbitoare de limbă rusă pe care încearcă să o domine, ci o piesă geopolitică crucială. Învecinată cu România la vest şi cu Ucraina la est, o Moldovă docilă ar deschide o nouă axă de presiune asupra Kievului şi ar testa un flanc vulnerabil al NATO, explică The Telegraph.
Cu toate acestea, în 2025, doamna Sandu – aproape singură şi cu siguranţă împotriva tuturor pronosticurilor – a înfruntat această ameninţare şi a oferit Europei un moment rar de bucurie într-un an altfel sumbru. Din acest motiv, juriul nostru de experţi a clasat-o pe primul loc în seria Telegraph World Leaders 2025, arată cotidianul britanic.
Liderul anului
De trei ori în ultimele 14 luni, Kremlinul a complotat pentru a o împiedica pe Maia Sandu să câştige alegerile. De fiecare dată, ea a învins, asigurându-şi realegerea pentru un al doilea şi ultim mandat prezidenţial, câştigând un referendum strâns care a aprobat aderarea Moldovei la UE şi, apoi, în septembrie, ajutând partidul său să-şi păstreze majoritatea parlamentară. Dacă ar fi eşuat în alegerile din acest an, rolul ei ar fi fost redus la o semnificaţie simbolică, un guvern pro-rus ostil lipsind-o de puterea reală şi ameninţând viitorul democratic al Moldovei.
Consecinţele pentru Ucraina ar fi fost grave, izolând această ţară şi mai mult printre fostele state sovietice. Serviciile secrete occidentale sugerează că Kremlinul spera ca un guvern prieten la Chişinău să îi permită să desfăşoare 10.000 de soldaţi pentru a întări garnizoana rusă din Transnistria separatistă, o regiune susţinută de Moscova care s-a separat de Moldova şi are o frontieră lungă cu Ucraina. O astfel de mişcare ar fi pus în pericol Odesa, cel mai mare port şi linie de salvare maritimă a Ucrainei.
„Dacă reprezentanţii Rusiei ar fi câştigat, asta ar fi însemnat că Rusia ar fi condus ţara”, confirmă Maia Sandu pentru The Telegraph.
Lecție pentru Putin
Dar campania de subversiune a Rusiei, insistă ea, nu a avut ca scop doar să devieze Moldova de la calea sa pro-europeană sau chiar să deschidă o poartă de acces către Ucraina. Ea crede că scopul final al lui Putin era să transforme Moldova într-un laborator de război hibrid, unde să se exerseze tactici ce ar fi fost apoi utilizate pentru a interfera şi manipula alegerile din întreaga Europă, de la Ungaria până la Marea Britanie.
„Moldova este una dintre puţinele ţări care a experimentat întreaga gamă de metode de atac hibrid ale Rusiei”, spune ea. „Dar ţinta nu este Moldova. Moldova este doar terenul de testare. Ţinta este Europa, iar Europa ar trebui să înveţe de la noi, de la ţările care se află în prima linie a luptei pentru democraţie. Democraţia pe continent este în pericol”, avertizează Maia Sandu.
Este un avertisment sever, transmis într-un moment devenit şi mai urgent din cauza pericolului de a-l recompensa pe Putin cu un acord de pace care riscă să-i facă jocul, subliniază The Telegraph.
Fără a critica eforturile lui Donald Trump de a pune capăt conflictului, Maia Sandu avertizează totuşi că eşecul de a exercita o presiune serioasă asupra Kremlinului riscă să producă nu pace, ci doar o pauză – o oportunitate pentru Rusia de a se regrupa şi de a ataca din nou, poate în câteva luni.
„Vrem o pace justă şi vrem o pace care să fie durabilă”, spune ea. „Nu vrem o pace care să încurajeze Rusia să revină în şase luni. Nu cred că Putin este interesat de un acord de pace şi nu cred că îl va accepta”, a declarat ea pentru The Telegraph.
Semnal de alarmă
Având în vedere ascensiunea Rusiei, Maia Sandu susţine că este cu atât mai important ca statele europene să înveţe de la Moldova cum să-şi protejeze procesele electorale împotriva interferenţelor susţinute de Kremlin. Ea sfătuieşte aceste state să se aştepte la orice: dezinformare şi manipulare prin inteligenţă artificială, atacuri cibernetice, tentative de provocare a violenţei, proteste înscenate – toate finanţate cu bani negri greu de urmărit, canalizaţi prin portofele de criptomonede.
Mai presus de toate, spune ea, este vital să se expună ceea ce face Rusia pe măsură ce se întâmplă, apelând la mass-media independentă pentru a demasca propaganda. În Moldova, oamenii se aşteptau ca Rusia să intervină. Dar în Marea Britanie şi în mare parte a Europei, societăţile sunt mai puţin imunizate împotriva pericolului. „În cazul vostru şi în cazul ţărilor UE, cred că este cu adevărat o provocare să le prezentaţi oamenilor, pentru ca ei să vadă riscurile pentru democraţia lor”, spune ea.
Europenii care au studiat campania de interferenţă a Rusiei în recentele alegeri din Moldova au fost uimiţi de amploarea şi execuţia acesteia. Unele conspiraţii aveau ambiţii măreţe. Un complot descoperit de serviciile secrete ucrainene în 2023 a dezvăluit planuri de instruire a sabotorilor pentru a asalta clădirile guvernamentale, a prelua controlul aeroportului şi a răsturna administraţia.
De cele mai multe ori, comploturile au luat forma unei rutine, mai degrabă decât a unui spectacol. Pe măsură ce alegerile se apropiau, fluxul constant de ştiri false şi teorii conspirative a devenit un potop. Cele mai scandaloase au vizat-o chiar pe Maia Sandu. Hackerii au clonat site-ul web al ediţiei americane a revistei OK! şi au publicat un articol fals – completat cu semnătura unui reporter real – în care se afirma că ea ar fi cheltuit 300.000 de lire sterline pe „spermă obţinută ilegal” de la vedete gay precum Elton John şi Ricky Martin. Difuzat de reţele coordonate pe reţelele sociale, articolul părea credibil datorită provenienţei sale aparent străine, explică The Telegraph.
„Nu pot spune că m-am obişnuit cu asta”, mărturiseşte Maia Sandu. „Dar nu mă surprinde”, adaugă ea.
Modestie de conducător
Poate că unul dintre motivele pentru care doamna Sandu, în vârstă de 53 de ani, s-a dovedit a fi un lider eficient este că nu şi-a dorit niciodată să fie lider. Cu siguranţă nu şi-a planificat o carieră în politică, optând în schimb să studieze managementul la Academia de Studii Economice din Moldova în perioada sumbră de la începutul anilor 1990. Uniunea Sovietică se prăbuşea. Moscova încuraja deja mişcările separatiste din regiunile vorbitoare de limbă rusă din Transnistria şi Găgăuzia să ia armele împotriva statului nou-înfiinţat.
Sălile de curs erau goale şi neîncălzite. Ala Cotelnic, una dintre profesoarele sale, îşi aminteşte că Maia Sandu tremura de frig în timp ce lucra. Doamna Cotelnic a predat generaţiilor de studenţi timp de trei decenii, dar viitoarea preşedintă a Moldovei s-a remarcat încă înainte de a deveni faimoasă. Printre glumeţii, fanfaronii şi şmecherii care au trecut prin sălile ei de clasă, preşedinta Moldovei era exact opusul: modestă şi micuţă, o femeie care nu căuta atenţia, dar o atrăgea totuşi.
„Era foarte calculată şi chibzuită în modul în care gândea”, îşi aminteşte profesoara Cotelnic. „Nu căuta niciodată atenţia, dar dacă o întrebai ceva, ştia întotdeauna răspunsul. Spre deosebire de alţii, ştia cu adevărat despre ce vorbea, pentru că muncea foarte mult. Era o femeie micuţă, cu o înţelegere enormă a tuturor lucrurilor”, a declarat profesoara pentru The Telegraph.
Spectaculosul rămâne străin doamnei Sandu. Se îmbracă modest şi sobru – fără bijuterii, un costum cu pantaloni şi sacou cu două rânduri de nasturi pentru interviul nostru – şi, după cum recunoaşte ea însăşi, nu este deosebit de carismatică. Nu-i place să ţină discursuri şi să acorde interviuri, notează cotidianul britanic.
„Nu-mi place să fiu în faţa camerelor de filmat”, spune ea. „A fost foarte greu pentru mine să trec prin asta”, mărturiseşte preşedinta Republicii Moldova.
Când a plecat la Harvard în 2008 pentru a studia un masterat în politici publice, a renunţat la modulul de „public speaking”, considerând că nu va avea niciodată nevoie de el. Şi-a dat seama de greşeala sa patru ani mai târziu, când, în timp ce lucra la Banca Mondială din Washington, i s-a oferit în mod neaşteptat postul de ministru al educaţiei în cabinetul de la Chişinău. „Când am acceptat postul, nu aveam idee că nu era vorba doar de a scrie strategii, legi sau de a face analize despre cum să îmbunătăţim lucrurile. Comunicarea cu publicul era o parte importantă a postului”, spune ea.
Lupta anti-corupție
Mandatul ei a fost memorabil. În decurs de un an, proporţia elevilor din învăţământul secundar moldovean care promovau examenele publice a scăzut de la 95% la 59% – nu din cauza unui eşec al politicilor, ci pentru că ea a luat măsuri dure împotriva fraudei endemice.
Aceasta devenise un „sport naţional”, se plânge ea, cu profesori, părinţi, elevi şi funcţionari ai ministerului care conspirau pentru fraudă. Aşadar, i-a concediat pe administratorii corupţi, a instalat camere de supraveghere în sălile de examen şi a înăsprit supravegherea notării. Universităţile au aplaudat, părinţii erau furioşi. Ea a continuat fără să ţină cont de reacţii.
Frauda la examene era doar un simptom al unei probleme mai profunde. În momentul în care Maia Sandu a intrat în guvern, Moldova era atât de coruptă încât oferea Moscovei o pârghie de influenţă gata pregătită, scrie The Telegraph.
Între 2010 şi 2014, cel puţin 16 miliarde de lire sterline au trecut prin sistemul bancar moldovenesc ca parte a unui „Laundromat rusesc”, una dintre cele mai mari scheme de spălare de bani descoperite vreodată. O parte din aceşti bani au ajuns în proprietăţi britanice. Au fost implicaţi politicieni, judecători şi bancheri moldoveni de rang înalt. Până în 2015, când Maia Sandu era în opoziţie, oligarhii preluaseră efectiv controlul asupra statului. Cel mai important dintre ei era cel mai bogat om din Moldova, Vladimir Plahotniuc, care a fost acuzat că a beneficiat de dispariţia misterioasă a 820 de milioane de lire sterline (un miliard de dolari) din trei bănci moldoveneşti. Doamna Sandu era îngrozită.
„Nu poţi să le spui copiilor să nu trişeze la examen când văd ce fac unii dintre liderii ţării”, arată ea.
Hotărâtă să spargă sistemul, ea şi aliaţii ei au fondat Partidul Acţiunii şi Solidarităţii (PAS). Când a câştigat preşedinţia în 2020, învingând un candidat susţinut de Kremlin, a făcut-o fiind tot ceea ce predecesorii ei nu erau: studioasă, abstinentă (de la alcool – n.r.) şi vizibil dezinteresată de bogăţie.
Maia Sandu recunoaşte amploarea sarcinii în ceea ce priveşte combaterea corupţiei, dar insistă că progresul este real. În indicele de percepţie a corupţiei al Transparency International Moldova a urcat de la locul 123 în 2019 la locul 76 anul trecut, cel mai înalt nivel atins vreodată, notează The Telegraph.
Cel mai important, probitatea ei rămâne intactă. Site-urile Kremlinului o acuză periodic că jefuieşte vistieria statului pentru a-şi finanţa un stil de viaţă luxos. Astfel de afirmaţii se prăbuşesc chiar şi la o examinare superficială. Ea locuieşte într-un apartament modest cu două camere într-o suburbie obişnuită din Chişinău. Salariul ei prezidenţial este o cincime din ceea ce câştiga la Banca Mondială. Acum doi ani, şi-a vândut Toyota veche pentru a-şi acoperi cheltuielile. Hainele ei sunt fabricate în Moldova, iar mesele îi sunt pregătite de mama ei. Pentru a se relaxa, îşi plimbă câinii în pădure. Nu este o viaţă plină de lux – şi tocmai asta contează pentru susţinătorii ei, explică The Telegraph.
Supraviețuirea este totul
Pentru doamna Sandu, aderarea la UE nu este doar o prioritate strategică. Este chestiunea de care va depinde viitorul Moldovei. Dar ea ştie că timpul este scurt. Alegerile vor avea loc din nou în 2028, marcând începutul unei ere post-Sandu. Dacă aderarea la UE nu avansează în mod decisiv, dezamăgirea ar putea împinge alegătorii spre Moscova.
„Procesul de aderare la UE este de fapt o strategie de supravieţuire”, spune ea. „Este vorba despre supravieţuirea Moldovei ca democraţie”, punctează Maia Sandu.
Dintre toate ţările candidate la UE, Moldova a înregistrat cele mai mari progrese anul trecut, spun diplomaţii. Dar există încă îndoieli, nu în ultimul rând cu privire la existenţa unui plan credibil al Chişinăului pentru reintegrarea Transnistriei. Un stat membru al UE cu o dispută teritorială nerezolvată, exploatată în mod deschis de Rusia, este greu de acceptat în unele părţi ale blocului. Alţii se tem de un rezultat de tip „cal troian”: ce se va întâmpla dacă Moldova aderă, iar partidele susţinute de Moscova vor câştiga alegerile viitoare şi vor încerca să ţină uniunea ostatică? Oficialii de la Chişinău spun că ancorarea Moldovei în Europa este cea mai sigură apărare împotriva influenţei ruseşti, arată The Telegraph.
Doamna Sandu ştie că rolul ei se apropie de sfârşit. Are trei ani critici în faţă, dar promisiunea eliberării de povara statului este tentantă – o perioadă în care nu va mai fi supusă interviurilor cu ziarele britanice, când va putea să-şi plimbe câinii, să petreacă timp cu mama şi sora ei şi, poate, să accepte un loc de muncă care să-i aducă un salariu puţin mai bun decât cele 938 de lire sterline pe lună pe care le câştigă în prezent, mai puţin de jumătate din salariul minim din Marea Britanie, scrie cotidianul de la Londra.
Ar putea fi cel mai sărac şef de stat din lume. Dar într-un an în care decenţa a fost pusă la încercare fără încetare, Maia Sandu s-a dovedit a fi cea mai eficientă apărătoare a acesteia, conchide The Telegraph.
