Curtea Constituţională a publicat vineri motivarea privind legea pensiilor magistraţilor, precizând că Guvernul nu a solicitat avizul Consiliului Superior al Magistraturii, fapt considerat neconstituţional, deoarece afectează rolul CSM de garant al independenţei justiţiei.
CCR arată că noua reformă a pensiilor de serviciu nu introduce elemente arbitrare, ci impune condiţii mai restrictive pentru acordarea acestora, în linie cu Legea nr. 282/2023, care a urmărit, la rândul ei, limitarea accesului la pensiile speciale.
”Având în vedere cele expuse, se constată că legea criticată a fost adoptată pentru corectarea inechităţilor existente în domeniul pensiilor de serviciu din sistemul justiţiei, nu promovează soluţii legislative aleatorii, ci racordate la realitatea socială şi financiară a ţării, iar soluţiile legislative reglementate au o structură, o concepţie şi un scop concordante. Prin urmare, legea criticată nu încalcă principiul securităţii juridice [art.1 alin.(5) din Constituţie]. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că a nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenţei sale legislative.
Totodată, autoritatea legiuitoare are dreptul de a elabora politica legislativă în domeniul pensiilor în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. Dacă autoritatea legiuitoare a elaborat un sistem de pensii, bazat pe anumite condiţii de vârstă şi de cotizare, nu înseamnă că acesta nu ar mai putea fi niciodată schimbat. Într-o astfel de concepţie se poate ajunge la negarea evoluţiei în reglementarea juridică a oricărui domeniu de activitate, ceea ce nu se poate admite.
Curtea a precizat că noile reglementări pot să fie avantajoase sau chiar dezavantajoase beneficiarilor de pensii, după cum permit sau impun, după caz, situaţia economico-financiară a ţării şi fondurile de asigurări sociale de stat disponibile. Potrivit CCR, deschiderea dreptului la pensie este guvernată de principiul tempus regit actum, neputându-se considera că reglementările anterioare acestui moment, referitoare la condiţiile acordării dreptului la pensie, generează o aşteptare legitimă şi neputând fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
Astfel, până la momentul pensionării se pot succeda mai multe reglementări, care stabilesc condiţii de pensionare diferite, relevantă fiind însă doar cea aplicabilă la momentul acordării acestui drept.
