Pe 21 noiembrie, publicația americană Axios a publicat proiectul administrației Donald Trump privind încetarea războiului dintre Ucraina și Rusia.
Cu o zi înainte, devenise cunoscut faptul că la noua propunere au lucrat trimisul special al lui Trump, Steve Witkoff, și reprezentantul lui Putin pentru cooperare economică, Kirill Dmitriev.
La scurt timp, Volodimir Zelenski a declarat că intenționează să lucreze activ la un acord cu Rusia și SUA, în timp ce Vladimir Putin a numit planul publicat o versiune revizuită a documentului discutat cu Trump în Alaska. Politicienii europeni s-au arătat nemulțumiți de propunerea avansată.
Publicația independentă Meduza a vorbit cu politologi pentru a afla dacă noua propunere a Casei Albe poate apropia cu adevărat Ucraina și Rusia de semnarea unui acord de pace.
„Putin nu vrea ca cineva să vadă că a fost nevoit să cedeze”
Aleksandr Baunov, cercetător principal la Carnegie Berlin pentru Rusia și Eurasia:
„Nu este un progres, ci mai degrabă singurul document substanțial pe care l-am văzut până acum în legătură cu eforturile de mediere ale lui Trump. Avem un Trump care spune că este moderator, dar nu am văzut conținutul acestei moderări: conținutul discuțiilor lui cu Putin, discuțiile lui Lavrov cu Rubio, întâlnirile din Arabia Saudită, Istanbul-2. Toate acestea le cunoaștem doar din Twitter și declarații oficiale.
Știm că Lavrov a trimis un document în SUA — a spus-o el într-un interviu — iar zvonurile spuneau că cererile sale erau atât de dure încât întâlnirea Putin–Trump de la Budapesta putea să fie compromisă. De această dată, însă, am văzut deja planul.
Documentul scurs în presă a fost propus ca o înțelegere condițională între SUA și Rusia, în spatele Ucrainei și cu atât mai mult al Europei. Este un document înclinând mult în favoarea Rusiei, care îl ajută pe Putin să creeze imaginea unei victorii.
Zelenski, după cum reiese din Twitter, a discutat cu Vance, iar ei au convenit să refacă documentul împreună cu europenii. În acest caz, va apărea în curând o nouă versiune, cu condiții ceva mai bune pentru Ucraina și, în consecință, puțin mai proaste pentru Rusia.
Iar aceste schimbări vor avea loc public. Dacă inițial documentul era 70% pro-rus, după ajustări va deveni poate 60% pro-rus (e greu să visezi la 50%). Și atunci va apărea întrebarea: cum se va raporta Putin la plan, dacă acesta se înrăutățește pentru el, și încă în mod public?
Rusia nu a făcut public documentul — probabil tocmai pentru că termenii s-ar putea schimba în sens mai nefavorabil, dacă se presupunea măcar că va fi făcut public. Iar Putin nu vrea ca cineva să vadă că a fost nevoit să cedeze.
Într-o astfel de situație, Putin poate refuza negocierile și se poate retrage. Va cere condițiile discutate inițial și nu va accepta ceva mai puțin. De fapt, exact asta s-a întâmplat după Anchorage.”
„Situația este una blocată”
Vladimir Fesenko, politolog ucrainean, șeful Centrului de Studii Politice Aplicate „Penta”:
„Nu văd mari perspective pentru plan. Va exista o încercare de a-l implementa, dar nu în forma actuală. Trebuie să așteptăm o versiune relevantă, confirmată de Casa Albă și de partea ucraineană.
Din câte înțeleg, în acest moment documentul este inacceptabil pentru Ucraina în majoritatea punctelor, fie parțial, fie total. În primul rând, este vorba despre statutul teritoriilor ocupate, unde nu există loc de compromis. Probabil că vom formula o poziție separată. Însă este posibil ca de la noi nici să nu se ceară recunoaștere directă.
De pildă, răspunsul la cererile privind neutralitatea Ucrainei în Constituție, renunțarea la NATO și statutul limbii ruse este foarte simplu: președintele nu poate decide singur, deoarece acestea sunt prerogative ale Radei Supreme. Iar, dată fiind importanța uriașă a acestor chestiuni în timp de război, decizia trebuie luată de popor la referendum și apoi ratificată în parlament. Asta ar fi o variantă realistă. Altfel, vom repeta scenariul Minsk, unde s-a semnat o prevedere privind statutul special al Donbasului în Constituție — și totul s-a prăbușit.
Un alt exemplu: reducerea armatei la 600.000 de militari. Pentru noi această cifră este în principiu acceptabilă, cu condiția să avem bani. Dar Ucraina va insista asupra parității: trupele ruse din teritoriile ocupate, din regiunile de la frontieră și din Belarus nu trebuie să depășească același număr. Același principiu trebuie aplicat și retragerii trupelor.
Influența rusă este evidentă în acest plan. Este clar că documentul nu a fost elaborat de Rubio, ci de Witkoff și Dmitriev. Există puncte evident ‘de business’, care arată că sunt scrise de oameni de afaceri, nu de diplomați. De exemplu: alocarea a 100 de miliarde pentru reconstrucția Ucrainei, cu 50% profit pentru SUA. Ce înseamnă asta? Dacă o companie turcă reconstruiește, trebuie să dea jumătate americanilor? SUA apar astfel ca un broker politic care cere bani pentru pace.
Trump face o mare greșeală. În această formă, acordul este sortit eșecului. În primul rând, pentru că administrația Trump a mai făcut greșeala asta: a dat concesii Rusiei, crezând că va aduce pacea, iar Rusia a cerut și mai mult, blocând totul.
Acum se va repeta: Putin nu este interesat să oprească războiul. Planul reflectă multe din obiectivele lui, dar Rusia are un oarecare avantaj pe front, care îi dă iluzia că poate câștiga. Există și riscul unui posibil haos politic în Ucraina. Atunci de ce să se grăbească să accepte condițiile?
Ucraina nu poate spune «nu» lui Trump și respinge complet planul, dar nici nu-l poate accepta în majoritatea punctelor. Este o situație blocată.
De aceea, strategia anunțată deja de Zelenski este aceasta: suntem de acord cu negocierile, dar insistăm ca europenii să participe. Mai ales că unele puncte vizează direct Europa. Cred că planul va fi modificat, inclusiv prin negocieri cu Ucraina și partenerii europeni.”
„În cele din urmă, Trump va spune că a încercat.”
Anton Barbashin, director editorial al proiectului Riddle , analist politic
Nu aș numi acest plan o descoperire majoră, ci mai degrabă un alt eveniment important de știre pe care îl vom uita în curând. În esență, este o compilație a unora dintre propunerile rusești , cu câteva schimbări creative adăugate. De exemplu, am fost deosebit de impresionat de dorința lui Trump de a folosi 100 de miliarde de dolari din fonduri rusești înghețate pentru a reconstrui Ucraina și a obține un randament de 50% din investiție – practic, profitând de întregul aranjament.
Planul în sine este prost scris. Este structurat ciudat și conține erori, cum ar fi confuzia autorilor între START I și START III . Prin urmare, pare o serie de idei care au fost pur și simplu combinate, discutate, iar apoi s-a identificat și promovat un fel de compromis. Propunerea nici măcar nu este deosebit de potrivită pentru Rusia, deoarece nu abordează o serie de puncte în forma pe care și-ar dori-o Kremlinul. Mai exact, recunoașterea de facto a teritoriilor ucrainene cucerite ca fiind rusești, mai degrabă decât legale. Mai mult, Vladimir Putin și restul conducerii ruse sunt acum încrezători că Rusia câștigă, așa că nu este clar de ce ar face compromisuri.
Din perspectiva Ucrainei, acest plan pare și el negativ: pentru ei, este o capitulare. Deși planul nu conține toate cerințele Rusiei, chiar și ceea ce conține este complet inacceptabil. Cred că vom vedea acum o încercare din partea europenilor și a Ucrainei de a discuta planul, iar apoi cineva va face o altă călătorie la Moscova, unde [autoritățile ruse] vor ridica din umeri. În cele din urmă, Trump va spune că a încercat, dar niciuna dintre părți nu este dispusă să negocieze sau să facă compromisuri. Va da vina pe Ucraina sau pe Putin pentru această [eșec a planului de pace].
