Mostrele de asteroizi aduse de NASA conțin nu doar elementele primordiale pentru viață, ci și urmele unei lumi acvatice străvechi, au raportat oamenii de știință miercuri.
Descoperirile oferă cele mai puternice dovezi de până acum că asteroizii ar fi putut planta semințele vieții pe Pământ și că aceste ingrediente s-au amestecat cu apa încă de la început.
„Acesta este tipul de mediu care ar fi putut fi esențial în pașii care duc de la elemente la viață”, a declarat Tim McCoy de la Smithsonian Institution, unul dintre autorii principali ai studiului, conform CBS News.
Sonda Osiris-Rex a NASA a adus înapoi 122 de grame de praf și pietricele de pe asteroidul Bennu, livrând capsula cu mostre în deșertul Utah în 2023, înainte de a-și continua drumul spre o altă rocă spațială.
Aceasta rămâne cea mai mare cantitate de material cosmic colectată dincolo de Lună. Cele două misiuni anterioare de prelevare a mostrelor de asteroizi, realizate de Japonia, au furnizat mult mai puțin material.
Cantităţi mici din preţioasele granule negre luate de pe Bennu – rămăşiţe ale formării sistemului solar în urmă cu 4,5 miliarde de ani – au fost distribuite către două echipe de cercetare separate ale căror studii au apărut în revistele Nature şi Nature Astronomy.
A fost mai mult decât suficient pentru a extrage mineralele bogate în sodiu şi a confirma prezenţa aminoacizilor, a azotului sub formă de amoniac şi chiar a unor părţi de cod genetic.
Unele, dacă nu chiar toate sărurile delicate găsite pe Bennu – similare cu cele din paturile lacurilor secate din deşertul Mojave din California şi Sahara africană – ar fi distruse dacă ar fi prezente în meteoriţii care cad pe Pământ.
Procesul de analizare
„Această descoperire a fost posibilă numai prin analizarea probelor care au fost colectate direct de pe asteroid şi apoi conservate cu grijă pe Pământ”, a declarat Yasuhito Sekine de la Institutul de Ştiinţe din Tokyo, care nu a fost implicat în studii, dar are un editorial însoţitor.
Combinarea ingredientelor vieţii cu un mediu de apă sărată, bogată în sodiu, sau saramură, „este cu adevărat calea către viaţă”, spune McCoy, specializat în conservarea de meteoriţi la Muzeul Naţional de Istorie Naturală. „Aceste procese au avut loc probabil mult mai devreme şi au fost mult mai răspândite decât am crezut până acum”, adaugă el.
Daniel Glavin de la NASA a declarat că una dintre cele mai mari surprize a fost abundenţa relativ mare de azot, inclusiv amoniac. Deşi toate moleculele organice găsite în probele de la Bennu au mai fost identificate în meteoriţi, Glavin a declarat că cele de la Bennu sunt valide – „material organic extraterestru real, format în spaţiu şi nu un rezultat al contaminării de pe Pământ”.
Asteroidul Bennu
Bennu – cu un diametru de doar o treime o jumătate de kilometru – a fost iniţial parte a unui asteroid mult mai mare care a fost lovit de alte roci spaţiale.
Ultimele rezultate sugerează că acest corp parental avea o reţea subterană extinsă de lacuri sau chiar oceane şi că apa s-a evaporat, lăsând în urmă indiciile „sărate”.
Şaizeci de laboratoare din întreaga lume analizează bucăţi din Bennu în cadrul studiilor iniţiale, a declarat Dante Lauretta de la Universitatea din Arizona, cercetătorul şef al misiunii, care a luat parte la ambele studii.
Cea mai mare parte a depozitului misiunii, în valoare de 1 miliard de dolari, a fost pusă deoparte pentru analize viitoare. Oamenii de ştiinţă subliniază că este nevoie de mai multe teste pentru a înţelege mai bine probele de pe Bennu, precum şi de aducerea mai multor probe de asteroizi şi comete. China intenţionează să lanseze o misiune de prelevare de mostre de asteroizi în acest an.
