Chiar la granița cu Rusia, prima fabrică europeană de magneți pe bază de pământuri rare la scară comercială a început să furnizeze produse pentru industria auto și pentru tehnologiile verzi, dintr-un colț uitat al Estoniei, scrie Politico.
Proiectul reprezintă un act de sfidare față de agresiunea rusă. Este o încercare de a contracara dominația Chinei asupra mineralelor critice — un atu strategic al Beijingului în războiul comercial tot mai intens cu Statele Unite. Totodată, este un semn de optimism în privința industriei europene, susțin investitorii.
„Viitorul competitivității Europei este aici”, a declarat premierul estonian Kristen Michal la inaugurarea fabricii, luna trecută. În ziua ceremoniei, avioane militare rusești au încălcat spațiul aerian al Estoniei.
Prima etapă a noii fabrici, deținută de Neo Performance Materials, va putea produce anual magneți pentru un milion de vehicule electrice și 1.000 de generatoare pentru industria eoliană. Acești magneți fac sistemele electrice mai eficiente, iar cererea este în creștere rapidă.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a dus chiar un magnet fabricat la Narva la summitul G7 din Canada, în iunie, unde i l-a oferit premierului canadian Mark Carney, în semn de recunoaștere a rădăcinilor canadiene ale companiei Neo.
Deoarece magneții sunt fabricați cu elemente de pământuri rare — metale a căror extracție și rafinare sunt dominate de China — Europa nu dispunea până acum de o producție la scară comercială înainte ca Neo să-și îndrepte atenția spre acest oraș situat chiar la granița cu Rusia.
La est de fabrică, pe ambele maluri ale râului Narva — care marchează frontiera UE și a NATO cu Rusia — se înalță câte o fortăreață.
Însă nu doar industria europeană contează pe fabrica Neo. Estonia și provincia industrială în declin din jurul orașului Narva o consideră vitală pentru viitorul lor.
O revenire neașteptată
Al treilea oraș ca mărime din Estonia pare uitat, izolat și departe de orice trend modern. Industria locală de textile s-a prăbușit de atâta timp, încât puțini își mai amintesc de ea. Capitala hipster Hanseatică, Tallinn — cu restaurantele sale Michelin, berea artizanală scumpă și scena tech vibrantă — pare foarte departe.
„Narva a fost mereu un loc liniștit, la capătul Europei. Tinerii plecau”, spune Aivar Virunen, managerul de producție al fabricii și primul angajat al Neo în Narva. Locuitor al orașului de-o viață și fost inginer mecanic în industria de șisturi bituminoase, el este entuziasmat de promisiunea unei renașteri economice.
Ida-Virumaa, provincia din care face parte Narva, a fost odinioară inima industrială a Estoniei. Regiunea, cu o populație de aproximativ 130.000 de locuitori, era centrată pe industria de petrol din șisturi bituminoase — o resursă care i-a oferit Estoniei o independență energetică de facto față de Rusia, spre deosebire de Letonia și Lituania.
Însă această independență a venit cu un cost: dependența de o sursă de energie poluantă.
Până în 2035, guvernul de la Tallinn intenționează să elimine complet producția de petrol de șist. Industria este în declin de peste un deceniu, iar fabricile construite în perioada ocupației sovietice au fost rareori modernizate, cu atât mai puțin extinse.
Pentru Narva, tranziția energetică înseamnă că mii de oameni din sectoarele miniere și energetice își vor pierde locurile de muncă.
„Aproximativ 30% dintre colegii mei provin din industria petrolului de șist”, explică Virunen. „Dar vin și oameni din toată Estonia — avem deja 14 naționalități reprezentate pe linia de producție.”
