Când vine vorba de diplomație, pentru Europa a fost la fel de umilitor cum a fost brutal, din punct de vedere militar, pentru Iran.
Decizia lui Donald Trump de a bombarda instalațiile nucleare iraniene a demonstrat lipsa totală de interes față de aliații tradiționali ai Americii de peste Atlantic, toți cerând reținere.
Acum, oficialii europeni încearcă să salveze aparențele, în fața propriei irelevanțe evidente pentru Statele Unite și pentru criza tot mai incontrolabilă din Orientul Mijlociu, scrie Politico.
Poate cel mai grav este suspiciunea tot mai mare că Trump nu doar i-a ignorat pe liderii europeni, ci i-a folosit drept diversiuni geopolitice pentru a păcăli Iranul că un atac nu este iminent.
Pentru Europa, prețul acestei impotențe este greu. UE alocă anual miliarde de euro pentru programe de ajutor destinate palestinienilor, iar conflictul a divizat profund scena politică în multe țări europene, mai ales după atacurile Hamas din octombrie 2023.
Loviturile americane asupra Iranului arată „influența aflată în declin, dacă nu chiar periferică” a puterilor europene în regiune, a spus Sanam Vakil, expertă în Orientul Mijlociu la think-tank-ul britanic Chatham House.
Diversiunea lui Trump
În timp ce Trump își intensifica retorica legată de atacurile aeriene săptămâna trecută, părea inevitabil ca America să se alăture războiului Israelului împotriva Iranului.
Apoi, pe 19 iunie, Casa Albă a publicat o declarație surprinzătoare a președintelui, sugerând că are rezerve privind acțiunea militară. Mișcarea MAGA era divizată, unele figuri importante opunându-se ferm unei noi intervenții americane în Orientul Mijlociu.
Karoline Leavitt, purtătoarea de cuvânt a lui Trump, a declarat că acesta va decide în următoarele două săptămâni dacă va merge înainte cu acțiunea militară, dorind să ofere o șansă reală diplomației.
Aceasta a fost percepută drept o revigorare diplomatică de către oficialii din Franța, Germania și Regatul Unit, care au o istorie de cooperare cu SUA în ceea ce privește limitarea programului nuclear iranian.
Așa-numitele puteri E3, împreună cu UE, au programat discuții de criză cu ministrul de externe iranian Abbas Araghchi la Geneva, a doua zi. Aceste discuții păreau dintr-o dată mult mai importante.
Existau semne că americanii luau în serios întâlnirea de la Geneva, fiind dezamăgiți că Iranul părea inflexibil în poziția sa. Negocierile s-au încheiat fără progres, dar E3 au declarat că vor să continue dialogul.
Complet pe dinafară
Totuși, la doar câteva ore după negocieri, raidul aerian american era deja în desfășurare.
În zilele de după atacul bombardierelor B-2 asupra celor trei instalații nucleare iraniene, miniștri europeni au recunoscut că nu aveau nicio informație despre plan.
Johann Wadephul, ministrul german de externe, a declarat într-un interviu pentru ZDF că secretarul de stat american Marco Rubio fusese „neechivoc” în a spune că SUA nu vor intra în război. A adăugat că, la fel ca omologul său britanic David Lammy, a aflat despre bombardament abia după ce s-a produs, nu înainte.
La Londra, oficialii britanici au insistat că au fost informați despre acțiunea militară. Însă a fost o umilință pentru premierul Keir Starmer, care petrecuse săptămânile precedente cerând detensionarea conflictului și chiar declarând public că SUA nu vor ataca Iranul.
Starmer se mândrește cu relația sa specială cu Trump, dorind să fie o punte între Washington și Europa. Dar, după cum a remarcat ironic un comentator, nu ai nevoie de o punte când vehiculul e un bombardier B-2.
”Este rușinos că apelurile europene la detensionare au fost ignorate”
Premierul italian Giorgia Meloni, o favorită MAGA, a fost și ea luată complet prin surprindere de bombardamentele americane.
Este rușinos că apelurile europene la detensionare au fost ignorate, dar și mai grav că aliații Americii au fost ținuți în afara cercului militar. Însă cea mai revoltătoare sugestie este că Trump a folosit în mod activ eforturile diplomatice ale „prietenilor” săi europeni pentru a induce Iranul în eroare, dând impresia că atacul ar fi la săptămâni distanță.
Potrivit unui articol amplu din New York Times, declarația lui Trump privind o perioadă de două săptămâni pentru a decide dacă atacă Iranul – pe motiv că există o „șansă substanțială” pentru diplomație – a fost o dezinformare strategică.
La ora 17:00, vineri, 20 iunie, la doar câteva ore după încheierea negocierilor de la Geneva, Trump a ordonat decolarea bombardierelor, scrie publicația.
„În perioada premergătoare atacurilor, E3 au fost în mare parte marginalizați din negocierile nucleare, care au devenit dominate de interacțiuni directe SUA-Iran, în timp ce Europa nu putea oferi stimulente sau garanții credibile”, a declarat Vakil de la Chatham House. Întâlnirea de la Geneva „a expus și mai clar această impotență, cu apelurile europene la reținere eclipsate de decizia militară rapidă a SUA, luată fără consultarea lor”.
Un oficial guvernamental german a încercat să minimalizeze semnificația excluderii:
„Fiecare conflict are o latură militară și una diplomatică. Știm că americanii iau în continuare măsuri de precauție pentru a păstra o ieșire diplomatică. De aceea cred că acordurile și înțelegerile dintre SUA, E3 și alții nu au fost lipsite de valoare la momentul respectiv și nici nu vor fi.”
Întrebat despre termenul de două săptămâni invocat de Trump, oficialul a răspuns:
„Există ceva aproape biblic în asta. Două săptămâni pot însemna multe lucruri. Am învățat din alte contexte că pot desemna o perioadă foarte lungă de timp. Acum am descoperit că pot desemna și o perioadă foarte scurtă.”
Marți, președintele francez Emmanuel Macron a încercat să sugereze că Europa este totuși pe drumul cel bun:
„Sunt conștient că atunci când vorbesc armele, iar noi nu participăm la aceste atacuri, ne putem simți marginalizați. Asta aud uneori în comentariile unor oameni. Dar cred că atunci când alegem să nu lovim și să rămânem consecvenți, strategic și pe termen lung, câștigăm.”
