Începând cu 4 iunie, vânzările de benzină cu numerar au fost complet interzise în Crimeea, anexată de Rusia, realimentarea fiind permisă doar cu cupoane achiziționate anterior (limitate la 20 de litri per achiziție), scrie publicația independentă Meduza.io.
Peninsula se confruntă cu o penurie de benzină din cauza dronelor ucrainene, care minează autostrada care leagă Crimeea de regiunea Rostov de la sfârșitul lunii mai – una dintre principalele rute de livrare a combustibilului.
Publicația „Bereg” a discutat cu locuitorii peninsulei despre modul în care criza combustibilului le-a afectat viața.
„Stațiile private mai primesc uneori combustibil și îl vând. Dar este aproape imposibil să ajungi acolo”
Marina (nume schimbat), locuiește în Simferopol
Mi-am cumpărat recent o mașină. Am reușit să o alimentez doar de trei ori, iar acum „rândunica” mea stă în curte și se acoperă de praf.
Pentru mine nu este doar un inconvenient. Lucrez în afara orașului: cu mașina fac 15 minute până la serviciu, iar cu autobuzul o oră și jumătate. Am doi copii. Până la grădiniță fac cinci minute cu mașina, dar pe jos aproape 40 de minute. Până duci copilul, până ajungi mai departe, începi deja să întârzii la muncă. Așa că lipsa benzinei este o problemă reală care îmi afectează fiecare zi.
Ultima dată am alimentat luni (1 iunie – nota publicației „Berega”). Am mers la rude în Djankoi din Simferopol, iar atunci penuria abia începea. Am stat la coadă 45 de minute și ni s-a părut foarte mult. Acum mă uit la oamenii care stau câte opt ore pentru 20 de litri de benzină și îmi dau seama că acele 45 de minute au fost chiar suportabile. Eu nu îmi pot permite să pierd o zi întreagă la coadă: lucrez și am copii.
Cel mai neplăcut lucru este că au apărut oameni care, în primele zile, au cumpărat benzină cu canistrele, iar acum o revând cu 150–500 de ruble litrul. Sincer, aș cumpăra și cu 200 de ruble litrul doar ca să-mi pot duce copiii la grădiniță. În rezervor mi-au mai rămas probabil vreo zece litri. Deocamdată încerc doar să economisesc.
Este greu. Deși aici ne-am obișnuit deja cu dificultățile. În 2014 am stat fără curent electric. În timpul pandemiei nu puteam ieși normal din casă.
Probleme cu benzina au existat și anul trecut, dar acum totul pare mult mai grav. Cozi de 150–200 de mașini la o singură benzinărie – așa ceva nu am mai văzut până acum.
Dacă situația este temporară, vom rezista. Dar dacă va continua, devine îngrijorător, pentru că problema nu este doar legată de deplasările personale. Dacă vor începe probleme cu livrarea pâinii și a alimentelor, atunci va fi o adevărată catastrofă.
”Trăim pe o insulă pierdută undeva departe de lume”
În ultimii ani, prețurile au crescut foarte mult la absolut orice. Un apartament cu o cameră la periferia Simferopolului costă acum aproximativ 10 milioane de ruble. O casă mică, aflată la 15 kilometri de oraș, costă între 8 și 10 milioane de ruble. Benzina este mai scumpă decât în Rusia continentală, iar prețurile la alimente sunt deja aproape la nivelul celor din Moscova. Și vorbim despre Simferopol, nu despre Coasta de Sud a Crimeei.
Uneori am impresia că Crimeea nu mai este pentru crimeeni, ci pentru cei veniți din alte părți. Din 2014, prețurile au crescut de cel puțin 2,5 ori, în timp ce salariile din sectorul bugetar au crescut cu cel mult 30–50%. Dacă vorbim sincer, acum este foarte greu. În trecut, din două salarii se putea trăi și se mai puteau pune bani deoparte. Acum banii ajung doar pentru cheltuielile curente și, eventual, pentru plata unui mic credit. Mulți nici nu se mai gândesc la un credit ipotecar.
Părinții mei au fost recent în Insulele Solovețki. Te-ai aștepta ca, fiind insule și având o logistică dificilă, totul să fie mai scump. Dar partea cea mai surprinzătoare este că acolo benzina este considerabil mai ieftină. Uneori am senzația că noi înșine trăim pe o insulă pierdută undeva departe de lume.
.){kind=link}