Francis Clifford Smith, un fost deținut care a ispășit probabil cea mai lungă pedeapsă cu închisoarea din istoria SUA, a murit la vârsta de 101 ani.
El a murit în somn la sfârșitul lunii iunie la 60 West, un centru specializat pentru foști deținuți din Rocky Hill, Connecticut, a declarat un purtător de cuvânt al centrului pentru BBC.
Smith a fost închis pentru uciderea lui Grover Hart, în vârstă de 68 de ani, agent de pază la un club de iahturi din Greenwich, Connecticut. Crima a fost comisă pe 23 iulie 1949, când Smith avea 24 de ani, a relatat The Boston Globe într-un articol amplu despre deținut în 2023.
Înainte de moartea sa, Hart a declarat poliției că fusese atacat de doi tâlhari, dintre care unul era scund și purta o bandană. Anchetatorii l-au suspectat apoi pe Smith, care era bine cunoscut poliției (avea cazier judiciar anterior). Smith a fost prins în scurt timp ascunzându-se în pădure cu o sticlă de vopsea de păr. La arestare, a pledat nevinovat.
Cazul împotriva lui Smith se baza pe dovezi indirecte. Chiar și un detectiv s-a îndoit de vinovăția sa după verdict
Faptul că Smith ar fi fost implicat în crimă a fost indicat de cel de-al doilea suspect, George Louden, care a încheiat un acord cu anchetatorii. Mai mulți martori au declarat că i-au văzut pe Louden și Smith într-un Cadillac în care au fost găsite bunuri furate din clubul de iahturi. În 1950, instanța l-a găsit pe Smith vinovat de crimă și l-a condamnat la moarte pe scaunul electric.
După cum notează BBC, lui Smith i-a fost servită de opt ori ultima masă și, de fiecare dată, a scăpat de execuție.
Timp de mai mulți ani după pronunțarea sentinței, vinovăția lui Smith și probele pe baza cărora fusese condamnat la moarte au fost puse sub semnul întrebării.
Încă din timpul procesului, Louden a refuzat să depună mărturie împotriva lui Smith, afirmând că îl acuzase pentru că fusese amenințat că va fi bătut.
În 1951, una dintre martore și-a retras, la rândul său, declarația în care susținuse anterior că îl văzuse pe Smith împreună cu Louden în acel Cadillac în care fuseseră găsite bunurile furate.
Ulterior, un deținut din Alabama pe nume David Blumetti a declarat că el, și nu Smith, participase la atacul asupra clubului de iahturi.
Instanța nu a considerat însă credibilă această afirmație. În plus, unul dintre polițiștii implicați în anchetarea crimei, maiorul Leo Carroll, a declarat că, în opinia sa, Smith era nevinovat.
„Nici măcar nu sunt sigur că a fost prezent la crimă”, a spus Carroll în fața comisiei pentru grațieri.
Toate aceste îndoieli l-au ajutat pe Smith să evite scaunul electric, iar în 1954, cu două ore înainte de execuția programată, condamnarea sa la moarte a fost comutată în închisoare pe viață.
Cu toate acestea, nu a fost dispus niciodată un nou proces în cazul său. Smith a susținut întotdeauna că este nevinovat.
Smith a petrecut mai multe decenii în închisoare. Chiar și după eliberare credea că se află tot în penitenciar
Cu excepția unor scurte perioade, Smith a petrecut peste 70 de ani în detenție. În tot acest timp, a ajuns de trei ori în libertate. În 1967, după ce epuizase toate posibilitățile de a contesta condamnarea, Smith a furat un camion și a evadat. A fost prins după 12 zile și trimis înapoi în închisoare.
În 1974, Smith a fost eliberat pentru o singură zi, pentru a putea petrece Crăciunul alături de familie, după care a fost readus în penitenciar, potrivit Departamentului pentru Instituții Corecționale din statul Connecticut.
În 1975, Smith a devenit eligibil pentru eliberare condiționată, însă a rămas în libertate doar zece luni. La scurt timp, a fost reținut pentru un furt minor și pentru deținerea unei arme.
Deși, în fapt, nu a fost judecat pentru aceste fapte, incidentul a fost considerat o încălcare a condițiilor eliberării, astfel că a ajuns din nou în închisoare.
Nu voia să aibă nimic de-a face cu eliberarea condiționată
Ulterior, Smith a refuzat de mai multe ori ofertele de eliberare condiționată, potrivit lui Richard Sparaco, care a condus Consiliul pentru Grațieri și Eliberări Condiționate.
Sparaco a fost cel care, în 2012, a observat că Smith se afla în continuare în închisoare, deși, încă din anii 1970, situația sa privind eliberarea condiționată ar fi trebuit reevaluată o dată la câțiva ani.
Sparaco a trimis o angajată să discute cu Smith, însă deținutul a refuzat să o întâlnească. „Nu voia să aibă nimic de-a face cu eliberarea condiționată”, a povestit Sparaco.
O jurnalistă de la The Boston Globe, care a discutat cu Smith în perioada 2022–2023, l-a întrebat de ce refuzase eliberarea condiționată. „Sunt prostii!”, răspundea Smith, care avea atunci 98 de ani, recunoscând că nu-și mai amintea motivele.
În cele din urmă, în 2020, deținutul în vârstă a fost convins să solicite eliberarea condiționată. În timpul audierii sale, Smith a fost întrebat de ce ar trebui eliberat.
„Sunt aici de mult timp. Am 95 de ani”, a răspuns el. A fost eliberat în 2022. Neavând unde să se ducă, lui Smith i s-a oferit un loc de locuit la 60 West, un azil de bătrâni creat special de autorități pentru foștii deținuți.
Odată ajuns în centru, Smith a continuat să se considere prizonier, în ciuda faptului că a avut ocazia să iasă afară.
Pentru a face acest lucru, cineva trebuia să ceară permisiunea și să-l elibereze pe propria răspundere, dar nimeni nu a făcut-o vreodată.
Un scriitor de la The Boston Globe i-a sugerat lui Smith să-și contacteze vărul din Boston, dar Smith a refuzat: „Nu vreau să-l pun într-o poziție jenantă. Cine ar vrea să recunoască faptul că este rudă cu cineva cu o astfel de condamnare?”
Smith a murit pe 25 iunie 2026. Trupul său a fost incinerat după moartea sa. Niciun membru al familiei nu a participat la înmormântare.
