16.1 C
București
luni, septembrie 16, 2024

Povestea Dianei, soprana olimpică care nu-și dorește decât să se poată întreține din ceea ce iubește: să cânte

  • Tinerii artiști se luptă cu un sistem care îi ignoră

Diana Gheorghe are 29 de ani, este licențiată la Universitatea Națională de Muzică din București și a are un masterat la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, o soprană cu o voce puternică, care tot ce își dorește este să urce pe scenă, să cânte și să se bucure de aplauze.

Din păcate, deși a excelat întotdeauna, fiind olimpică și studiind în permanență, nu are un loc de muncă stabil care să îi ofere o siguranță financiară, încercând să-și câștige existența din colaborări.

Scenele operelor din țară sunt ocupate. Statul a creat, într-o piață în care apetitul pentru muzica de operă este oricum la un nivel redus, cu puține oportunități, un sistem în care posturile sunt asigurate pe viață. Artiștii de la operă au contracte pe perioade nedeterminate, asemenea oricărui lucrător de la stat, astfel că tinerii se lovesc acum de uși închise când vine vorba să-și practice meseria.

Astăzi, lumea strălucitoare a operei, plină de frumos și boemă, ascunde nenumărate provocări și își pierde încet dar sigur vocile, care împinse de nevoie și încărcate de facturi se îndreaptă tot mai des către reconversie profesională. Ani întregi dedicați studiului și bani investiți în pregătire, rămân inutili și doar o amintire pentru mulți.

Totuși, așa cum ne-a asigurat Diana, „muzica este un mod de viaţă, nu poţi face muzică fără să te dedici ei, fără să investeşti foarte mult timp, dăruire dar şi resurse financiare”.

Dacă stai de vorbă cu Diana înțelegi că muzica îi curge prin vene, iar singurul rost în viață pentru ea este să cânte. Mânată de pasiune, la 10 ani de la absolvirea facultății studiază constant și se pregătește pentru ceea ce iubește cel mai mult – să urce pe scenă. 

Cum ai descoperit că ai voce de soprană și care au fost pașii care te-au purtat pe această cale?

Diana Gheorghe: La grădiniță, la ultima serbare, doamna educatoare nu m-a pus pe mine să cânt un anumit cântecel și am plâns foarte tare. Văzându-mă tristă mama m-a dus la probele pentru admiterea la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” Galați. Cu această ocazie am cântat comisiei acel cântecel și toată lumea a plâns. Am studiat pian din clasa I până în clasa a VIII-a. La începutul ciclului gimnazial am observat că vocea mea se impostează natural atunci când cântam colinde. Mi s-a părut interesant, deși înainte credeam că opera este pentru oameni nebuni, pentru că mi se părea că se țipă fără motiv.

Am început să studiez canto din clasa a IX a, dar am descoperit cu adevărat plăcerea de a cânta când aveam 16 ani. Momentul definitoriu în parcursul meu artistic a fost acela când l-am cunoscut pe tenorul Răzvan Săraru. Acesta mi-a fost mentor și mi-a insuflat dragostea şi setea pentru cunoaşterea vocii. De atunci și până în prezent îmi slujesc vocea cu devotament.

Pe ce scene se vede soprana Diana Gheorghe, care este obiectivul tău?

Diana Gheorghe: Haide să o luăm realist! Eu îmi doresc foarte, foarte mult să am un loc de muncă în care să-mi pot practica meseria pentru care m-am pregătit toată viața. Desigur că îmi doresc să ajung cât mai sus, atât cât îmi permite pregătirea și steau norocoasă.

Cât de dificil este pentru un cântăreț de operă aflat la început de drum să urce pe o scenă în România?

Diana Gheorghe: Foarte puţini absolvenți ai Conservatorului reușesc să își găsească locuri de muncă. Sunt foarte puţine posturi disponibile şi oportunităţile sunt destul de limitate. Majoritatea, în cel mai bun caz, ajung să predea, iar în cel mai rău caz îşi fac reconversie profesională. Ajung în call center sau în domenii care nu au nicio legătură cu facultatea pe care au absolvit-o. Ceea ce este foarte trist.

Facultatea în sine nu îți oferă nicio oportunitate? Nicio rampă de lansare prin pactică sau prin oferirea unor contracte?

Diana Gheorghe: Există oportunități în cadrul fiecărei facultăți. Eu am avut ocazia să am diferite contracte remunerate în perioada studenției, dar nu au fost obținute prin interimediul facultății. Bineînțeles că existau și burse, anumite portițe și deschideri, însă nu erau pentru toată lumea neapărat.

În ce măsură reușește astăzi un artist de operă să obțină stabilitatea financiară? Și cu cât este remunerat în medie un cântăreț de operă?

Diana Gheorghe: Este foarte greu să ai stabilitate financiară în acest domeniu. Locurile de muncă sunt limitate din cauza sistemului care oferă contracte pe perioadă nedeterminată. Astfel, soliștii ies foarte greu la pensie, iar ca tânăr absolvent din păcate nu prea ai loc.

Dacă reușești totuși să obții un contract de colaborare pentru un rol, remunerația depinde foarte mult de complexitatea acestuia și variază de la o instituție la alta. Poți câștiga între 3000 și 10.000 de lei pe contract sau poate chiar mai mult.

Însă, dacă ești angajat cu contract pe perioadă nedeterminată, poți avea de exemplu 5 concerte pe lună sau poți avea 5 luni în care nu ai nici un concert, dar tot primești salariul conform contractului, indiferent de programul artistic stabilit de instituție.

Ce măsuri crezi că ar fi necesare pentru ca tinerii să aibă șansa să performeze la operă?

Diana Gheorghe: În primul rândcred că ar trebui ca examenul de admitere la Conservator să fie mult mai serios și astfel ar exista o selecție mult mai drastică. În generația de aur a artiștilor din care fac parte profesorul meu, Ionel Voineag, dar și profesoara mea, Mariana Colpoș, artiști cu cariere impresionante, concurau cel puțin 5 candidați pe un loc și intrau doar cei mai buni dintre cei buni. În acea perioadă, după terminarea facultății sau chiar în timpul studiilor, în funcție de medie și de performanțe, studenții puteau fi repartizați să își desfășoare activitatea ca soliști în operele din țară.

Ne putem uita și la sistemul folosit de operele/teatrele din străinătate. Acolo cântăreții de operă sunt angajați în general pe spectacol sau pe stagiune. Acest lucru înseamnă că se încheie un contract în care este stipulat faptul că artistul va presta servicii artistice pe o perioadă de aproximativ un an de zile, pentru un rol sau mai multe roluri. După terminarea contractului, acesta se poate prelungi pentru încă o stagiune, dar decizia depinde de intendentul instituției. Astfel, se creează mai multe șanse pentru tinerii artiști.

Ce te motivează să îți urmezi pasiunea și cum faci față nereușitelor?

Diana Gheorghe: Cred că nebunia cu care îmi iubesc meseria și în același timp vocea. Primul meu gând când mă trezesc dimineața este că trebuie să studiez, iar acest lucru îmi arată că nu-i încă momentul să renunț. Așa cum sportivii fac antrenamente fizice, eu fac antrenamente vocale zi de zi. Acestea sunt exerciții de tehnică vocală. După vocalize, urmează exersarea repertoriului, adica aplicarea exercițiilor de tehnică vocală în cadrul unor roluri de opera.

De ce crezi că nu există așa mare deschidere pentru muzica de operă în România? Și cei care se duc în general doar bifează că au fost și ei la operă?

Diana Gheorghe: Apetitul publicului pentru operă este unul scăzut. Acest lucru cred că se întâmplă din cauza imposturii care se practică în această meserie. De multe ori, la operă nu se înțeleg cuvintele și pare că s-ar urla, nu că se cântă. Aș vrea să subliniez că a cânta operă nu înseamnă că urlăm. Unele persoane consideră că „dă bine” pe Instagram sau Facebook să mergi la opera și să posteze fotografii de acolo, dar din păcate majoritatea nu înțelege cu adevărat despre ce este vorba, ce înseamnă opera.

Ce înseamnă succesul în acest domeniu?

Diana Gheorghe: Pentru mine, succesul în acest domeniu este să am o scenă pe care să cânt. Acesta ar fi un vis împlinit. A fi pe scenă reprezintă și o mare provocare, pentru că toți ochii sunt ațintiți asupra ta. Odată ce ai urcat pe scenă ai o singură șansă. Dacă este bine, totul este în regulă. Dacă nu este bine, s-ar putea să nu mai calci niciodată pe vreo scenă.

Care sunt proporțiile între muncă și talent când vine vorba de artiștii de operă?

Diana Gheorghe: Eu cred că este nevoie de 99% transpirație și 1% inspirație. Cunosc cazuri în care cei care au fost mai puțin talentați au reușit să ajungă la un nivel aproape de cei care erau foarte talentați și chiar i-au depășit, prin muncă foarte multă.

Dar au fost cazuri în care cei foarte talentați, fiind îmbătați de talentul lor, s-au plafonat. Cu cât ești mai talentat, cu atât așteptările sunt mai mari.

Un om talentat trebuie să fie conștient de responsabilitatea pe care o are față de darul pe care l-a primit de la Dumnezeu și prin muncă să descopere perfecțiunea acestuia.

Eu sunt în permanentă căutare a frumuseții și purității sunetului și lucrez cu mine pentru a fi încrezătoare în forțele proprii.

Câtă pregătiră este în spatele unei performanțe de nivel înalt?

Diana Gheorghe: Asemenea sportivului de performanță, cântărețul de operă are un mod de viață care presupune studiul intensiv al instrumentului său, vocea. Complexitatea repertoriului pe care îl abordează un cântăreţ depinde foarte mult de capacitățile lui tehnice, de dezvoltarea psihică și intelectuală a respectivului artist.

Studiile arată faptul că pentru a atinge performanța într-un domeniu, sunt necesare 10.000 de ore de studiu. Acest lucru este valabil și pentru cântăreții de operă. Însă după un minim de 10.000 de ore de studiu, constați că ești abia la început.

Pentru o singură reprezentație, cântăreții se pregatesc îndelung, în spatele lor aflându-se o echipă întreagă (pianist, profesor, dirijor, etc.).

Ai spune că este muzica de operă cea mai grea dintre toate genurile? Sau cel mai greu de studiat, de cântat?

Diana Gheorghe: Nu, cred că toate genurile de muzică au particularitățile lor și dificultățile lor. Toți oamenii care muncesc pentru a-și desăvârși arta merită toată aprecierea.

Ce părere ai despre genurile muzicale care sunt acum promovate la radio, Youtube? Depsre trap, de exemplu, care este în vogă?

Diana Gheorghe: Societatea creează diverse genuri muzicale care nu sunt neapărat calitative și care în niciun caz nu necesită vreo performanță vocală. Aceste genuri prezintă structuri muzicale foarte simple, ușor de înțeles și de reprodus. Cred totuși că cei care fac genul acesta de muzică, nu caută neapărat să cânte, ci mai degrabă să facă niște bani. Pentru a schimba ce se difuzează la radio, trebuie să schimbăm societatea, iar schimbarea începe cu fiecare dintre noi.

Cum crezi că s-ar putea apropia generațiile noi de operă?

Diana Gheorghe: La această întrebare este greu să răspund. Pur și simplu trebuie schimbate valorile societății pentru ca noile generații să se apropie de operă. Nu putem intra în prea multe detalii, deoarece această schimbare a valorilor este influențată de foarte mulți factori politico-sociali.

Un sfat pentru tinerii care ar vrea să urmeze o carieră în muzica de operă?

Diana Gheorghe: Dacă un tânăr iubește din tot sufletul, mai presus de orice, opera, atunci să pornească pe acest drum. În lipsa unei mari iubiri, care să susțină eforturile de orice fel în acest demers, mai bine să urmeze o altă carieră.

Dacă ar trebui să dai timpul înapoi, ai face același lucru?

Diana Gheorghe: Sigur ca da! Pentru că iubesc foarte mult ceea ce fac.

Ultimele știri
Citește și...

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.