Mulți oameni s-au mutat în Europa convinși că viața aici este mai stabilă și mai sigură. O clasă de mijloc puternică, o politică previzibilă, o pensie sigură, sentimentul că cineva va avea grijă de tine — toate aceste lucruri erau asociate, până nu demult, cu țările Uniunii Europene.
Însă, în ultimii ani, cei care s-au stabilit în Europa au început să simtă că au fost înșelați. Locuințele sunt inaccesibile, prețurile cresc, nemulțumirea socială se intensifică, iar populiștii câștigă teren în politică.
Dezamăgirea provocată de toți acești factori este resimțită nu doar de imigranți, ci și de europenii înșiși, care ies tot mai des la demonstrații în Franța, Spania și alte țări.
Pentru a înțelege ce s-a întâmplat, de fapt, cu piața imobiliară și dacă generația actuală trăiește într-adevăr mai rău decât generația părinților săi, „Meduza” a apelat la Olga Razmahova, creatoarea publicației independente fem.investing, unde a apărut recent o postare pe o temă similară.
Cum arăta Europa stabilă?
Până nu demult, lucrurile chiar stăteau altfel în Europa. Dobânzile la creditele ipotecare erau mici, iar cumpărarea unei locuințe era relativ ușoară. Prețurile apartamentelor creșteau mult mai lent decât în prezent.
Clasa de mijloc era stabilă și reprezenta fundamentul atât al economiei, cât și al sistemului politic. Statele cheltuiau sume importante pentru protecția socială și infrastructură.
În linii mari, dacă aveai o educație bună, puteai spera să faci parte din clasa de mijloc și să beneficiezi de un anumit pachet de avantaje: un apartament, o mașină, concedii și o pensie decentă. Clasa de mijloc plătea taxe, contracta credite ipotecare, vota partide moderate și credea că ziua de mâine nu va fi mai rea decât cea de astăzi.
Ultimii ani ai „Europei stabile” au reprezentat însă, la rândul lor, o excepție. Între 2014 și 2022, rata dobânzii la facilitatea de depozit a Băncii Centrale Europene a fost negativă.
În septembrie 2021, dobânda medie pentru un credit ipotecar nou în zona euro era de 1,3%, cel mai scăzut nivel din istoria măsurătorilor.
În perioada 2003–2008, dobânzile ipotecare erau cuprinse între 3,7% și 5,2%, iar în prezent sunt de aproximativ 3,6%. Cu alte cuvinte, dobânzile au revenit la nivelurile de la începutul anilor 2000. Ceea ce s-a schimbat este prețul locuințelor.
Cum și de ce s-au scumpit locuințele?
Din 2015, prețurile locuințelor din UE au crescut cu 69%, iar în unele țări creșterea a fost și mai mare. În Portugalia, de exemplu, acestea au urcat cu 201%.
Veniturile au crescut mult mai lent în aceeași perioadă. În Cehia, între 2015 și 2025, prețurile locuințelor au crescut cu 145%, în timp ce venitul median a avansat cu 87%. În Spania, locuințele s-au scumpit cu 81%, iar veniturile au crescut cu 53%.
Există mai multe cauze, care s-au suprapus:
– Criza construcțiilor după 2008. După criza financiară din 2008, piața imobiliară a intrat într-o perioadă dificilă. Dezvoltatorii au dat faliment, iar băncile au încetat să le mai acorde finanțare. Între 2006 și 2013, suprafața locuințelor noi pentru care au fost emise autorizații de construire în UE a scăzut cu 61%. În unele țări, declinul a fost și mai accentuat: în Spania, de exemplu, a ajuns la 95%.
În 2025, indicatorul era încă cu 54% sub nivelul maxim. La Praga, în 2007 au fost finalizate 9.422 de apartamente, iar în 2025 doar 5.303, deși populația orașului a crescut între timp.
În plus, în 2021–2022, materialele de construcție și energia s-au scumpit puternic, în mare parte din cauza izbucnirii războiului ruso-ucrainean și a rupturii energetice dintre UE și Rusia. Drept urmare, costurile construirii de locuințe noi în UE au crescut cu 31% între 2020 și 2025. Se construiesc în continuare puține apartamente, iar construcția lor a devenit mai scumpă.
– Banii ieftini. Atunci când dobânda ipotecară este de 1–1,5%, cei care se împrumută își pot permite credite mult mai mari decât în perioadele cu dobânzi ridicate. Vânzătorii observă acest lucru și majorează prețurile locuințelor până la nivelul pe care cumpărătorii îl pot suporta prin ratele lunare.
Între 2015 și 2019, dobânzile au fost aproape de zero. În timpul pandemiei, oamenii și-au dorit mai mult spațiu pentru a lucra de acasă și au început să contracteze mai multe credite ipotecare la dobânzi minime.
În 2022, când inflația a început să crească în zona euro, mulți și-au investit economiile în apartamente pentru a le proteja de depreciere. Însă, când dobânzile ipotecare au crescut, prețurile locuințelor aproape că nu au scăzut: proprietarii nu vor să vândă mai ieftin, iar oferta de apartamente noi rămâne redusă.
– Locuințele au devenit investiții. În perioada în care depozitele bancare nu aduceau aproape niciun câștig, apartamentele au devenit principala modalitate de conservare a banilor. Din acest motiv, marii investitori privați și fondurile au început să cumpere masiv locuințe pentru închiriere.
În același timp, locurile de muncă bine plătite sunt concentrate tot mai mult în capitale și în marile orașe, iar numărul persoanelor care locuiesc singure crește. Astfel, cererea se majorează tocmai în zonele în care locuințele sunt deja insuficiente.
În consecință, o persoană cu venituri medii, în aceeași țară și la o dobândă aproape identică, își poate permite astăzi mult mai puțin decât în urmă cu 20 de ani.
În 2006, un apartament nou de 70 de metri pătrați în Praga costa aproximativ opt salarii medii anuale. În 2016, prețul ajunsese la echivalentul a aproximativ zece salarii anuale, iar în prezent este de aproape 17.
Rata lunară a unui credit ipotecar pentru un asemenea apartament reprezenta, în 2006, aproximativ 40% din salariul mediu brut din Praga. Astăzi, aceasta ajunge la aproximativ 90%.
Sunt străinii și migranții vinovați pentru criză?
Nu există un răspuns simplu la această întrebare.
De exemplu, există o situație aparte în ceea ce privește cetățenii străini proveniți din țări mai bogate.
În Portugalia, între 2012 și 2023, au existat așa-numitele vize de aur acordate în schimbul achiziționării de proprietăți imobiliare, iar străinii beneficiau și de facilități fiscale.
Americanii, britanicii și francezii cumpărau apartamente la prețuri care, pentru ei, erau foarte mici. Multe dintre aceste proprietăți au ajuns pe piața închirierilor pe termen scurt. Proprietarii sunt, de regulă, fonduri de investiții, străini sau localnici înstăriți care dețin mai multe apartamente.
Spania și-a eliminat programul vizelor de aur în 2025.
Pentru locuitorii acestor țări, locuințele dispar de pe piața închirierilor și a vânzărilor tocmai în zonele în care trăiesc și muncesc.
Populiștii susțin adesea că migranții sunt cei care au provocat creșterea prețurilor. Iar creșterea populației generează, într-adevăr, cerere suplimentară.
Însă, din 2015, populația țărilor UE a crescut cu 2–10%, în timp ce prețurile locuințelor au avansat cu 69–201%.
Potrivit unei estimări privind boomul imobiliar din Spania din perioada 1998–2008, imigrația explică aproximativ o treime din creșterea prețurilor, în timp ce celelalte două treimi au fost generate de creditare și speculații.
Principalul impuls al scumpirilor a venit din creditele ieftine, deficitul de locuințe noi acumulat de-a lungul multor ani și transformarea proprietăților imobiliare în instrumente de investiții.
Cum schimbă Europa, încet, regulile pentru a ieși din criză?
Criza are și cauze legate de modul în care funcționează Uniunea Europeană.
Noile legi sunt adoptate lent, iar multe domenii sunt strict reglementate. Acest lucru îi protejează pe oameni, dar încetinește reacția la crize și limitează activitatea companiilor, inclusiv a celor din construcții.
La Praga, la mijlocul anilor 2010, obținerea tuturor autorizațiilor pentru un proiect rezidențial dura, în medie, aproximativ șapte ani, în timp ce construcția propriu-zisă necesita aproximativ doi ani.
La nivelul UE, regulamentul privind datele referitoare la închirierile pe termen scurt a fost adoptat în 2024, dar a început să fie aplicat abia în mai 2026.
Primul comisar european responsabil de locuințe a fost numit în decembrie 2024, iar planul european pentru locuințe accesibile a fost prezentat în decembrie 2025.
Cu toate acestea, politica locuințelor rămâne în competența fiecărui stat membru.
Creșterea lentă afectează întreaga economie.
În raportul din 2024 privind competitivitatea UE, fostul președinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, arată că diferența de PIB dintre UE și SUA a crescut de la aproximativ 15% la 30% între 2002 și 2023, principala cauză fiind productivitatea mai scăzută.
Draghi subliniază separat că reglementările frânează companiile: numai între 2019 și 2024, UE a adoptat aproximativ 13.000 de acte normative.
PIB-ul real pe cap de locuitor în Germania era, în 2025, la nivelul din 2019, iar Italia a depășit semnificativ nivelul din 2007 abia în 2025.
Un alt aspect al crizei este politica bugetară.
Statele europene cheltuiesc aproximativ 28,6% din PIB pentru protecție socială, iar populația îmbătrânește.
În prezent, pentru fiecare persoană de peste 65 de ani din UE există aproximativ trei persoane de vârstă activă. Până în 2050, raportul va scădea la aproximativ două.
În același timp, orice reformă a pensiilor provoacă proteste de amploare. În Franța, majorarea vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani a fost, în cele din urmă, suspendată până în 2028.
La toate acestea se adaugă acum cheltuielile pentru apărare: statele NATO au convenit să ajungă la 5% din PIB până în 2035.
Fiecare punct procentual din PIB alocat în acest scop trebuie fie retras din bugetele pentru pensii, locuințe și educație, fie finanțat prin împrumuturi.
Au amplificat criza șocurile din ultimii ani?
Da. Peste toate cauzele enumerate s-au suprapus și șocuri externe.
În 2020, anul pandemiei de COVID-19, economia UE s-a contractat cu 5,5%.
Pentru a sprijini populația și companiile, guvernele au majorat puternic cheltuielile, iar datoria publică a UE a crescut într-un singur an de la 77,4% la 89,4% din PIB.
Lanțurile de aprovizionare au fost perturbate, iar multe produse au devenit greu de găsit și mai scumpe.
După izbucnirea războiului ruso-ucrainean, a început și criza energetică.
În 2026, la aceasta s-au adăugat escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu și blocarea Strâmtorii Ormuz. Prețurile energiei au crescut din nou.
Așadar, trăiește această generație mai rău decât părinții săi?
Dacă analizăm accesibilitatea locuințelor, răspunsul este da.
Potrivit datelor OCDE, pe parcursul a 20 de ani, cheltuielile pentru locuințe au crescut de trei ori mai repede decât venitul median.
La vârsta de 20 și ceva de ani, aproape 70% dintre reprezentanții generației baby boomers făceau parte din clasa de mijloc, comparativ cu 64% din generația X și 60% dintre mileniali.
Potrivit Eurofound, clasa de mijloc s-a restrâns în aproape două treimi dintre țările UE.
Aceasta nu dispare, dar se erodează: mulți oameni care, prin educație și profesie, ar trebui să facă parte din clasa de mijloc trăiesc considerabil mai rău decât părinții lor la aceeași vârstă.
Iar oamenii simt acest lucru.
Potrivit unui sondaj realizat de centrul de cercetare Pew, în Spania, Franța și Italia, aproximativ trei sferturi dintre locuitori consideră că propriii copii vor avea o situație financiară mai proastă decât părinții lor.
Când viața devine mai dificilă, oamenii caută vinovați, iar populiștii din diferite tabere profită de acest lucru.
Un studiu asupra alegerilor desfășurate în 20 de țări, pe parcursul a 140 de ani, arată că, după crizele financiare, sprijinul pentru extrema dreaptă crește, în medie, cu 30%, iar vina este adesea transferată asupra străinilor.
Înseamnă asta că Europa este „în declin”?
Nu neapărat.
Procese similare au loc în toate țările occidentale, dar și în afara acestora.
În China, criza imobiliară durează din 2021. Un tribunal din Hong Kong a dispus lichidarea gigantului imobiliar Evergrande, iar populația țării este în scădere din 2022.
Japonia trăiește de peste 30 de ani cu o datorie publică mai mare de 200% din PIB.
Coreea de Sud are cea mai scăzută rată a natalității din lume.
În esență, toate marile economii se confruntă în prezent cu probleme serioase, fiecare cu particularitățile sale.
Se lucrează însă la soluționarea acestor probleme.
În diferite țări sunt discutate și adoptate legi menite să stimuleze construcția de locuințe și să simplifice procedurile de autorizare.
De exemplu, în Germania, din octombrie 2025, este în vigoare o lege care permite autorităților locale să autorizeze construcția de locuințe fără respectarea anumitor norme de urbanism.
Barcelona nu va prelungi, după 2028, aproximativ 10.000 de licențe pentru apartamentele destinate închirierii turistice, iar Lisabona a interzis acordarea de noi licențe în centrul istoric.
Schimbările au loc lent, dar nici deteriorarea situației nu s-a produs peste noapte.
Nu pentru toate problemele poate fi găsit un vinovat.
De exemplu, în timpul pandemiei, un număr uriaș de oameni riscau să moară, iar politicienii au fost nevoiți să acționeze foarte rapid pentru a oferi sprijin financiar unui număr mare de persoane.
Era aproape imposibil să facă acest lucru fără să afecteze economia.
Însă pentru o parte dintre evenimentele care au avut loc există responsabili concreți: agresiunea Rusiei, care a destabilizat sectorul energetic european, și escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu.