Când Angela Merkel a ieșit din mașina ei în mijlocul agitației de lângă un adăpost pentru solicitanți de azil din Spandau, Berlin, în septembrie 2015, Anas Modamani, un refugiat sirian de 18 ani, nu știa cine era atunci când s-a apropiat de ea pentru a face un selfie.
„Am presupus că era cineva interesat să vadă cine suntem, cum ne descurcăm”, spune el, referindu-se la sute de persoane cu care ajunsese în capitala Germaniei cu o zi înainte, după un drum lung și greu din țara sa aflată în război.
„I-am spus: ‘Hai să facem o poză.’” S-a aplecat ușor și a făcut un selfie cu fosta cancelară.
„O secundă mai târziu, oamenii strigau: ‘Mama Merkel’… abia mai târziu am aflat cine era ea: femeia care a luat decizia istorică de a nu închide granițele Germaniei, dar în schimb de a primi refugiați din Siria.”
Imaginea momentului în care poza era făcută, cu Merkel zâmbind spre telefonul lui Modamani, în timp ce își punea brațul în jurul umerilor ei, a făcut înconjurul lumii.
„Niciodată nu mi-aș fi putut imagina puterea pe care o poate avea un singur selfie,” spune Modamani, acum în vârstă de 27 de ani.
După ce o imagine a acestui moment de selfie a fost inclusă în autobiografia recent publicată a lui Merkel, Freedom, Modamani a fost inundat de mesaje de la prieteni și cunoștințe, cu capturi de ecran ale paginii respective.
El spune că este o recunoaștere binevenită, „înseamnând că acum va face parte din istorie pentru totdeauna”.
De la căderea dictatorului sirian Bashar al-Assad în decembrie, Modamani, care și-a construit cu succes o viață nouă și lucrează acum ca producător video în Berlin, a fost adesea chemat să fie unul dintre cei mai proeminenți dintre cei aproape un milion de sirieni din Germania, pentru a exprima emoțiile compatrioților săi.
„Este incredibil. Mă simt ca o persoană nouă,” spune el. „Faptul că nu mai trebuie să mă îngrijorez, așa cum am făcut-o ani de zile, pentru familia mea din Siria și că acum am două «Heimaten» [cuvântul german care combină patria și sentimentul de apartenență].”
Mulți prieteni și vecini germani, spune el, s-au alăturat la celebrarea momentului. „Au recunoscut importanța, a fost pentru noi ceea ce căderea Zidului Berlinului a fost pentru ei.”
„Willkommenskultur” (cultura de bun-venit) din Germania cu care sirienii au fost întâmpinați în 2015 rămâne un sentiment de durată, crede el, chiar dacă spune că a fost șocat de cum, în câteva ore de la prăbușirea regimului, politicienii de extremă dreapta din AfD și conservatorii din CDU/CSU – care urmează să conducă viitorul guvern – optau pentru întoarcerea sirienilor. Pe măsură ce se așteaptă alegeri anticipate în februarie, aceasta a devenit deja o problemă importantă. Autoritățile, între timp, au pus pe pauză luarea deciziilor asupra cererilor de azil restante din partea cetățenilor sirieni.
Această incertitudine provoacă multă anxietate, spune el, pentru mulți dintre cei zeci de mii de sirieni din forța de muncă germană, inclusiv mecanici auto, ingineri și aproximativ 6.000 de medici sirieni și alte mii de lucrători în îngrijire.
Deși își exprimă recunoștința față de statul german, care i-a plătit studiile, i-a oferit cursuri de limbă, i-a acoperit chiria și i-a oferit cetățenia germană, el recunoaște și cât de dureroasă a fost experiența de a fi refugiat și cum a suferit din cauza populismului de extremă dreapta din Germania, din cauza selfie-ului.
