Potrivit unui studiu, liderii politici „care vorbesc” despre acțiunea climatică zburând mai puțin cu avionul sau mâncând mai puțină carne ar putea fi o „veriga lipsă esențială” în lupta împotriva încălzirii globale.
Cercetătorii au descoperit că oamenii sunt mult mai dispuși să își reducă propria amprentă de carbon dacă văd liderii făcând același lucru.
Concluzia, a psihologilor din Marea Britanie, nu era de la sine înțeles, deoarece acțiunile ecologice ale persoanelor cunoscute pot fi uneori considerate ca fiind doar pentru a-și arăta virtutea.
Studiul a mai constatat că oamenii au fost semnificativ mai puțin dispuși să își schimbe comportamentul atunci când liderii dau exemplu. Fostul prim-ministru britanic Rishi Sunak a făcut 40 de zboruri cu elicopterul și cu jeturi mici în Marea Britanie în timpul mandatului său, potrivit unei cereri de informații publice făcută de The Guardian.
Descoperirile sunt semnificative, deoarece mulți experți susțin că încurajarea și facilitarea schimbării comportamentului de către oameni este vitală pentru a combate încălzirea globală.
Dar au existat uimitor de puține exemple de politicieni care conduc prin exemplu.
Cercetările Comitetului pentru Schimbările Climatice din Regatul Unit estimează că 60% din reducerile de emisii încă necesare vor implica schimbarea comportamentului, iar Grupul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice recunoaște din ce în ce mai mult această nevoie.
Până în prezent, politicienii s-au concentrat doar asupra schimbărilor sistemice necesare, cum ar fi lansarea energiei regenerabile și acordurile internaționale.
Un al doilea studiu sugerează de ce politicienii sunt reticenți în a-și face public acțiunile personale ecologice.
Chiar și parlamentarii care susțin cu fermitate acțiunile climatice se tem de critici, cum ar fi etichetați de fanatici sau ipocriți, dacă alte aspecte ale vieții lor rămân cu emisii ridicate de carbon.
Există posibilitatea unei situații win-win, sugerează primul studiu, deoarece arată că aprobarea generală a oamenilor față de liderii politici crește pentru cei care conduc prin exemplu.
Cheia, spun cercetătorii, este ca liderii să fie consecvenți în timp
Cheia, spun cercetătorii, este ca liderii să fie consecvenți în timp – evitând cascadorii ecologice – și să recunoască faptul că unele schimbări pot fi prea dificile sau costisitoare pentru toată lumea, cum ar fi utilizarea transportului public, cumpărarea unei mașini electrice sau instalarea unei pompe de caldură.
„[Conducerea prin exemplu] este o verigă lipsă, deoarece schimbările climatice sunt abordate politic într-un mod tehnocratic, de sus în jos: tehnologie nouă, sisteme schimbate de furnizare a energiei”, a spus Dr. Steve Westlake, de la Universitatea Cardiff, care a condus ambele studii.
„Aceste soluții evită impactul asupra vieții de zi cu zi a oamenilor.”
„De acum înainte, progresul va cere oamenilor să-și schimbe comportamentul și totuși acest lucru a fost evitat de politicieni. Nu ne place să ni se spună ce să facem”, a spus el.
„Dar acțiunea personală poate reduce decalajul dintre individ și sistem. Dacă vedem lideri spunând „iată ce fac”, asta readuce la viața de zi cu zi”.
Westlake a spus că a existat o confruntare, cu politicienii reticenți în a le cere oamenilor să-și schimbe comportamentul și oamenii reticenți să se schimbe fără ca politicienii să le arate calea.
Politicienii care nu reușesc să conducă prin exemplu îi pot face pe oameni să simtă că încălzirea globală nu a fost o criză, a spus el, în ciuda dovezilor științifice clare.
„Urgența cuvintelor lor [despre climă] nu pare să fie egalată de semnalele pe care le transmit prin comportamentul lor. Cred că mulți lideri încă trimit semnalul că nu este necesar niciun răspuns de urgență.”
Studiul despre conducerea prin exemplu, publicat în revista Humanities and Social Sciences Communications , le-a spus unui număr de 1.300 de oameni despre un lider politic care susține acțiunile tehnologice și internaționale privind schimbările climatice și a spus că este necesară și schimbarea comportamentului.
În unele grupuri, liderul a spus că au făcut ei înșiși acele schimbări, în timp ce în altele liderul a spus că încă nu au făcut acest lucru.
Liderii nu au chemat direct oamenii să facă schimbări de comportament.