Europa este obișnuită cu răsturnări de situație pe ultima sută de metri la summituri, dar acesta a ridicat ștacheta.
După un summit-maraton, liderii au convenit asupra unui plan de finanțare pentru Ucraina bazat pe împrumuturi comune ale UE, deși trei țări au refuzat să se alăture.
Nu aceasta era varianta susținută de majoritatea statelor membre, care militau pentru folosirea activelor rusești înghețate pentru sprijinirea efortului de război al Kievului.
Iată cine a câștigat și cine a pierdut la acest summit crucial pentru Europa.
Câștigători
Bart De Wever
Premierul Belgiei a oferit o adevărată lecție de rezistență stoică împotriva folosirii activelor rusești, un plan pe care l-a contestat încă de la început. O mare parte din timp a fost singurul opozant, până când Italia și alte câteva state au început să-și exprime rezervele spre finalul zilei.
Tactica sa-cheie? După săptămâni de opoziție față de utilizarea activelor înghețate — despre care spunea că ar expune masiv Belgia unor eventuale represalii rusești — echipa lui De Wever s-a arătat dispusă să negocieze ore întregi cu oficialii Comisiei Europene, pentru ca în final să înainteze o cerere de sprijin „nelimitat” din partea altor state UE.
Această solicitare a fost prea mult pentru mulți, transformând Planul B — împrumuturile comune — în singura opțiune (una pe care puțini și-o doreau, dar cu care majoritatea puteau trăi).
Giorgia Meloni
Adevărata „făcătoare de regi” a summitului, premierul Italiei a dictat ritmul atât în privința acordului comercial UE–Mercosur, cât și a momentului intervenției sale pe tema finanțării Ucrainei.
După săptămâni petrecute în umbră — cu Belgia ducând lupta împotriva folosirii activelor rusești — Meloni a lăsat celelalte opțiuni să se epuizeze, intervenind discret, târziu în noapte, când planul împrumutului de reparații era deja mort.
Diplomați UE au declarat pentru POLITICO că Meloni nici măcar nu a luat cuvântul în prima parte a summitului, dar a fost cea care a închis înțelegerea.
António Costa
Dacă găsirea unui acord a fost dificilă, obținerea lui într-o singură zi părea aproape imposibilă.
Totuși, acesta a fost mereu obiectivul lui Costa: summituri UE limitate la o singură zi. În timp ce majoritatea liderilor se așteptau deja la o a doua zi — sau chiar la prelungirea în weekend — Costa a reușit să încheie negocierile.
Nu s-a angajat ferm față de nicio opțiune (spre deosebire de omologul său de la Berlaymont), a plutit deasupra conflictelor și, cu toate acestea, a obținut un acord.
Toți actorii implicați în război
Oricât de ciudat ar suna — pentru că războiul nu produce câștigători reali — fiecare actor major implicat în conflictul din Ucraina a plecat cu ceva.
Volodimir Zelenski a obținut banii de care avea nevoie, ceea ce conta cel mai mult. Europa și-a respectat promisiunea de a sprijini Ucraina. Activele înghețate ale lui Vladimir Putin nu vor fi folosite împotriva sa. Iar Donald Trump păstrează opțiunea de a folosi aceste active ca pârghie într-un viitor acord de pace.
Perdanți
Friedrich Merz
Este greu de amintit un summit UE mai nereușit pentru un cancelar german.
În doar câteva ore, Merz a suferit două înfrângeri majore: amânarea acordului Mercosur și, mai decisiv, torpilarea planului de folosire a activelor rusești înghețate, pe care îl susținuse agresiv.
Timp de săptămâni, Germania și aliații săi nordici au insistat că activele înghețate erau singura soluție, argumentând că împrumuturile comune sunt imposibile din cauza cerinței de unanimitate și a veto-ului Ungariei.
Rezultatul a demonstrat contrariul: împrumuturi comune și trei țări care au optat să nu participe. O reamintire că, la Bruxelles, „imposibil” înseamnă adesea doar lipsa voinței politice.
Merz și-a asumat riscuri mari, deplasându-se la Bruxelles pentru a o ajuta pe Ursula von der Leyen să-l convingă pe De Wever și publicând mai multe articole de opinie despre beneficiile folosirii activelor înghețate. Faptul că împrumuturile de reparații nu au fost excluse oficial — lucrările tehnice continuă — este o consolare slabă.
Ursula von der Leyen
Președinta Comisiei Europene a pierdut alături de Merz în încercarea de a scoate împrumuturile comune din discuție, deși propria sa echipă pregătise opțiuni alternative.
Ea a deschis, în cele din urmă, ușa către datoria comună într-un discurs la Strasbourg, miercuri — dar mult prea târziu pentru a revendica meritul acordului final. Până atunci, impulsul se mutase deja, iar alții conduceau rezultatul.
Mette Frederiksen (și țările nordice)
Premierul Danemarcei a stat în mare parte departe de ceea ce a fost prezentat drept o confruntare condusă de Germania, însă Frederiksen — a cărei țară deține președinția rotativă a Consiliului UE — și blocul nordic au susținut discret ideea că activele înghețate sunt „singura opțiune”.
A reapărut astfel o falie cunoscută: statele „frugale” versus datoria comună, de data aceasta reflectată în disputa privind utilizarea activelor rusești.
În final, o tabără a câștigat clar. Liderii au convenit să meargă spre împrumuturi comune pentru a acoperi nevoile financiare ale Ucrainei în următorii doi ani, marginalizând schemele alternative care dominaseră dezbaterea timp de săptămâni.
Ungaria, Slovacia și Cehia
Cele trei au obținut o victorie pe termen scurt — în principal financiară — evitând obligații directe de a trimite bani Ucrainei.
Însă această victorie ar putea fi costisitoare. Banii vor ajunge oricum la Kiev — iar o astfel de poziționare le apropie de statutul de paria în interiorul UE. Vor exista consecințe din partea restului Uniunii? Rămâne de văzut.
