Unul dintre principalele subiecte ale Forumului de la Davos, recent încheiat, a fost conflictul dintre administrația lui Donald Trump și autoritățile mai multor state europene, generat de pretențiile SUA asupra Groenlandei.
Disputa era cât pe ce să ducă la un nou episod de război comercial între aliați apropiați, însă, în ultimul moment, părțile au reușit să ajungă la un compromis acceptabil pentru ambele tabere, ale cărui contururi exacte vor deveni probabil clare în perioada următoare.
Cu toate acestea, relațiile dintre Washington și Europa nu au mai fost atât de tensionate de foarte mult timp.
Trump a transmis din nou un mesaj clar: Statele Unite doresc să-și reducă implicarea în asigurarea securității aliaților și să transfere această povară pe umerii lor — inclusiv în privința apărării Ucrainei împotriva agresiunii ruse.
Europa a făcut într-adevăr unele progrese în această direcție, însă rămâne puternic dependentă de armamentul american.
Iar obținerea unui suveranități defensive reale va dura ani, poate chiar decenii, notează The Economist. Publicația „Update24” trece în revistă cele mai interesante concluzii ale analizei.
Marea înarmare
La summitul NATO din 2025, membrii alianței — inclusiv statele europene și Canada — s-au angajat să-și majoreze cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB până în 2035.
Acest procent este deja în creștere în ultimii ani: cheltuielile europene pentru apărare, în termeni nominali, sunt cu 50% mai mari decât în 2022. În următorii cinci ani, acestea ar urma să ajungă la 500–700 de miliarde de euro (588–823 de miliarde de dolari) anual, din care aproximativ 30% vor fi alocate achiziției de armament nou.
În strategia sa de apărare, Europa rămâne principalul furnizor de ajutor militar pentru Ucraina.
Statele europene cumpără pentru Kiev armament american care, sub administrația precedentă a lui Joe Biden, ar fi fost probabil livrat pe condiții mult mai avantajoase sau chiar gratuit. Acest lucru se face în cadrul inițiativei NATO cunoscute sub numele de Lista de Necesități Prioritare ale Ucrainei (Prioritised Ukraine Requirements List — PURL).
Până în prezent, Europa a cheltuit deja cinci miliarde de dolari (4,3 miliarde de euro) în acest cadru, obiectivul fiind continuarea cheltuielilor de aproximativ un miliard de dolari pe lună cel puțin până la finalul lui 2026.
Înlocuirea armamentului va dura ani spre decenii
Pe termen lung, planul Europei — scrie The Economist — a fost acela de a-l flata și mulțumi pe Trump, în speranța de a păstra cât mai mult timp arhitectura NATO condusă de SUA, pregătindu-se în același timp pentru posibilitatea destrămării acesteia.
Se presupunea că o eventuală retragere a Washingtonului din NATO ar fi fost graduală, oferind Europei cel puțin cinci ani, poate chiar un deceniu, pentru a se reînarma și a reproduce tehnologii americane unice de apărare.
Printre acestea se numără: informațiile aeriene și geospațiale, supravegherea și recunoașterea; comandă și control; transportul aerian strategic; mijloacele terestre de lovire de mare precizie și rază lungă; precum și infrastructura de calcul cloud la scară hipermare.
Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS) estimează că înlocuirea în Europa a armamentului american nenuclear furnizat NATO cu sisteme noi ar costa între 226 și 344 de miliarde de dolari.
Chiar dacă bugetele de apărare în creștere ar putea acoperi această sumă, înlocuirea multor categorii de armament va dura ani, mai ales dacă sarcina principală va reveni industriilor de apărare europene.
Strategia lui Trump
Chiar dacă viitorul acord-cadru privind securitatea în Arctica — care ar putea rezulta din discuțiile legate de soarta Groenlandei — va fi încheiat, nu există garanții că acest lucru îl va reapropia pe Trump de aliați.
Actualul președinte american a manifestat în repetate rânduri dispreț față de statele europene membre NATO și are obiceiul de a folosi amenințările pentru a-și atinge obiectivele.
Nu este greu de imaginat cum ar putea exploata dependența militară persistentă a Europei pentru a face presiuni — de exemplu, suspendând programul PURL sub pretextul că SUA au ele însele nevoie de armamentul pe care aliații doresc să-l cumpere pentru Ucraina.
Consecințele pentru Kiev ar putea fi extrem de grave, avertizează publicația.
Sistemul de apărare antiaeriană, deja suprasolicitat, face tot mai greu față numărului de drone și rachete rusești care distrug rețelele energetice ale Ucrainei.
O eventuală oprire a livrărilor de interceptoare Patriot și de rachete AIM utilizate de avioanele F-16 ar putea fi catastrofală. Europa, la rândul ei, nu este capabilă să furnizeze Ucrainei suficiente sisteme de lansatoare multiple de rachete.
Cu toate acestea, dependența NATO de SUA se extinde mult dincolo de Ucraina. Majoritatea analiștilor se așteaptă ca noua doctrină de apărare a Pentagonului să reducă numărul soldaților americani din Europa, posibil cu aproximativ 30.000.
Dar Washingtonul ar putea merge mai departe, anunțând retragerea accelerată a sistemelor critice de informații și comandă și control din NATO.
