Se întreabă unii dacă președintele Donald Trump a răsfoit măcar — poate chiar a citit — lucrările lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel.
Improbabil. Și totuși.
Teoria lui Hegel despre „indivizii istorici mondiali”, oameni care au schimbat cursul umanității, se concentra pe trei figuri: Alexandru cel Mare, Iulius Cezar și Napoleon Bonaparte.
Hegel îi descria drept „eroi ai unei epoci”, pentru că au răsturnat ordini considerate până atunci imuabile. Erau „oameni practici, politici”, fiecare criticat în vremea sa pentru că a sfidat normele și pentru alte comportamente „reprobabile din punct de vedere moral” — acuzații care, secole mai târziu, îi sunt aduse și lui Trump, scrie The Atlantic.
Deși Trump s-a comparat mult timp cu doi dintre cei mai mari președinți ai Americii, George Washington și Abraham Lincoln, două surse care cunosc îndeaproape situația — un oficial de rang înalt din administrație și un apropiat vechi al acestuia — susțin că, în discuții private recente, președintele a început să se vadă mai puțin ca un egal al acestora și mai degrabă ca o posibilă completare a triadei „nemuritoare” descrise de Hegel.
Cel mai puternic om din toate timpurile
Preşedintele american Donald Trump se consideră de-acum ”cel mai puternic om din toate timpurile”.
”El vrea să ne amintim de el ca de cel care a realizat lucruri imposibile pentru alţii, mulţumită tăriei sale de caracter şi voinţei sale ieşite din comun”, a declarat un apropiat al lui Donald Trump revistei.
Revista analizează câmpul lexical din ultimele luni al lui Trump, care teatralizează neîncetat Războiul din Iran şi foloseşte din belşug termeni dramatici.
”O civilizaţie întreagă va muri în această seară pentru a nu mai renaşte niciodată”, proclama el la începutul lui aprilie.
În pofida faptului că a acceptat un armistiţiu de două săptămâni, pe care l-a prelungit între timp, Trump şi-a prezentat intervenţionismul în Orientul Mijlociu drept ”unul dintre cele mai importante momente ale lungii şi complexei istorii a lumii”.
”El se află în mod clar într-o fază de dezinvoltură totală”, a rezumat, mai prozaic, alt apropiat al administraţiei americane, la revista americană.
Autoglorificare maniacă
”Tendinţa autoglorificării este o caracteristică la fel de fundamentală a lui Trump ca freza sa impecabilă şi cravatele roşii supradimensionate”, îl ironizează The Atlantic.
Ea ”a devenit şi mai importantă (în ultima vreme) în definirea priorităţilor sale şi orientării acţiunilor sale, pe măsură ce se apropie de sfârşitul mandatului”, continuă revista.
”El este eliberat de preocupări politice şi este capabil să facă mai degrabă ceea ce este cu adevărat drept decât ceea ce-i serveşte intereselor politice”, declară un oficial de rang înalt de la Casa Albă.
Vrea cu orice preț să intre în istorie
Pe de altă parte, Trump face tot ce poate pentru ca să lase o amprentă fizică a trecerii sale pe la Casa Albă – de la construirea unei viitoare săli de bal, ale cărei coloane şi aureturi evocă Roma antică, şi până la emiterea unei monede de aur care-i va purta profilul, cu ocazia marcării a 250 de ani de independenţă.
Va dori, oare, să desemneze şi un succesor, care să-i păstreze această amprentă pe plan politic, atunci când va pleca de la Casa Albă, se întreabă revista.
În realitate, lui Trump nu-i place cuvântul ”moşternire”, au declarat consilieri şi aliaţi de-ai săi publicaţiei.
Unii dintre ei se întreabă chiar dacă lui Trump îi pasă cu adevărat de acest lucru.
”Singura moştenire care-l preocupă pe preşedintele Trump este să facă America mai măreaţă ca niciodată”, a declarat The Atlantic o purtătoare de cuvânt a Casei Albe, Olivia Wales.
În timp ce Trump căuta un partener de cursă în 2024, un colaborator apropiat povesteşte că a încercat să-l convingă să aleagă pe cineva care să contribuie la continuarea mişcării sale sale politice.
Trump i-a replicat ”ce-mi pasă mie? Voi fi mort”.
