Uniunea Europeană nu reacționează impulsiv. Iar când vine vorba de războaie comerciale, își pregătește cu grijă cazul, construiește consens între statele membre — și își păstrează cele mai dureroase represalii pentru final, scrie Politico.
Asaltul tarifar fără precedent al lui Donald Trump nu face excepție.
Chiar după ce blocul comunitar a adoptat miercuri un răspuns la tarifele impuse de Trump asupra oțelului și aluminiului — în vigoare de o lună —, președintele american a anunțat un armistițiu de 90 de zile asupra tarifelor „reciproce” introduse cu ocazia „Zilei Eliberării”, cu o săptămână înainte.
Trump impusese blocului format din 27 de națiuni un tarif de 20% pentru toate bunurile. Sub presiunea prăbușirii piețelor financiare, a redus taxa la 10% — pragul minim stabilit în efortul său de a readuce acasă investițiile și locurile de muncă pierdute din cauza globalizării.
Astfel s-a ajuns ca, joi, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, să suspende tarifele UE asupra exporturilor americane în valoare de 20,9 miliarde de euro chiar înainte ca acestea să intre în vigoare.
A fost o represalie care nu s-a mai produs. Cel puțin nu deocamdată.
Negocierile pe primul loc
„Dorim să dăm o șansă negocierilor”, a transmis von der Leyen pe rețelele de socializare.
Dar a adăugat imediat un avertisment:
„Dacă negocierile nu vor fi satisfăcătoare, măsurile noastre de răspuns vor fi activate. Lucrăm deja la pregătirea altor contramăsuri. Așa cum am spus, toate opțiunile rămân pe masă.”
Prin design, dar și prin strategie, reacția UE la Trump se desfășoară lent, ancorată în justificare legală și calibrată atent prin consens intern — nu doar cu mediul de afaceri, ci mai ales cu guvernele statelor membre.
Asta deoarece, deși politica comercială este de competența Comisiei, Bruxelles-ul are nevoie de sprijin politic.
Conform regulilor complexe ale UE, escaladările comerciale necesită de obicei sprijinul unei „majorități calificate” a capitalelor — adică cel puțin 15 din cele 27 de state membre. Iar chiar și în cazurile în care Comisia are autoritate legală deplină, preferă să construiască coaliții, știind că puterea sa derivă din delegarea acordată de guvernele UE.
UE nu poate reacționa „emoțional”
Cu alte cuvinte, dacă trebuie să vorbești cu 27 de prieteni înainte să ieși public, e mai puțin probabil să reacționezi emoțional.
(Anunțul Ursulei von der Leyen a urmat unei reuniuni a ambasadorilor UE într-o „sală securizată”, în care s-a discutat retragerea tarifară a lui Trump. Spre deosebire de președintele american, ea nu guvernează prin ordin executiv sau postări pe rețelele sociale.)
„Necesitatea de a concepe strategii de negociere susținute de statele membre obligă Comisia să joace pe termen lung”, a explicat David Kleimann, expert senior în politici comerciale la think tank-ul ODI.
„Preferința clară pentru negocieri bine pregătite funcționează în prezent în favoarea UE, în contextul în care piețele bursiere și de obligațiuni au provocat mai mult rău planurilor tarifare ale lui Trump decât ar fi putut face o reacție imediată”, a adăugat el.
Deși armistițiul de 90 de zile al lui Trump a adus o ușurare, tarifele de 25% asupra oțelului, aluminiului și autoturismelor rămân în vigoare.
UE insistă că poate escalada dacă va fi nevoie — și a conceput chiar o „armă grea” comercială, numită Instrumentul Anti-Coerciție (Anti-Coercion Instrument – ACI), pentru a riposta împotriva tacticilor economice de tipul celor folosite de Trump.
Dar implementarea sa ar necesita cel puțin șase luni și două majorități calificate suplimentare.
Așa cum a spus ministrul de externe și comerț al Irlandei, Simon Harris, la o reuniune a miniștrilor comerțului din UE de la Luxemburg, care a deschis calea pentru votul de miercuri privind contramăsurile: activarea ACI ar reprezenta o escaladare extraordinară.
„Este, în multe privințe, opțiunea nucleară”, a declarat acesta reporterilor.
