În fiecare an, la 24 ianuarie, românii sărbătoresc Unirea Principatelor Române, fiind astfel amintită ziua istorică de 5 ianuarie 1859 în care a avut loc dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei și Țării Românești.
Astfel, pe 24 ianuarie 2024 se sărbătoresc 165 de ani de la naşterea statului român modern.
Unirea Principatelor a fost un proces care a început în 1848, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. În anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.
Mica Unire din 24 ianuarie 1859 – Convenţia de la Paris
Prin Convenţia de la Paris semnată cu prilejul lucrărilor Conferinţei Puterilor garante (10/22 mai-7/19 aug. 1858), privind organizarea Principatelor Române, s-a stabilit viitorul statut politic, social şi administrativ al celor două ţări române. Acestea se aflau în continuare sub suzeranitatea Porţii şi a „garanţiei colective” a marilor puteri dar urmau „să se administreze liber şi în afara oricărei ingerinţe a Înaltei Porţi” purtând denumirea „Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei”, separaţia administrativ-politică fiind menţinută mai departe.
Fiecare principat urma să fie condus de câte un domn şi miniştrii săi. Puterea legislativă urma să fie exercitată colectiv de domn, Adunarea electivă din ţara respectivă şi Comisia Centrală nou instituită, comună Principatelor. Domnul urma să fie ales în fiecare ţară „pe viaţă”.
Armatele puteau fi reunite în tabere comune sub comanda alternativă a domnilor sau a reprezentanţilor lor. În ansamblu, Convenţia de la Paris, deşi nu acorda Unirea, îi apropia pe români de momentul unificării celor două principate, se arată în lucrarea „Istoria românilor, Constituirea României moderne” (volumul VII, tom I, Editura Enciclopedică, 2003).
Mica Unire din 24 ianuarie 1859 – Unificarea Parlamentului și Guvernului
În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică, iar după înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.
Prin Constituția adoptată la 1 iulie 1866, Principatele Unite încep să se numească oficial România pentru ca la 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România creându-se actualul stat.
Alexandru Ioan Cuza, artizanul unirii de la 24 ianuarie 1859 se trăgea dintr-o veche familie de moldoveni, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. Mama sa, Sultana Cozadini, provenea dintr-o familie de origine greco-italiană din Constantinopol.
Cuza s-a născut la 20 martie 1820, la Bârlad. A învăţat până în 1831 la Iaşi, la pensionul condus de francezul Victor Cuenin, unde îi are colegi pe Mihail Kogălniceanu şi Vasile Alecsandri.
În anul 1835 îşi ia diploma de bacalaureat la Paris, apoi urmează studii universitare de drept şi medicină, pe care nu le finalizează, şi devine membru al Societăţii economiştilor de unde îşi va înainta demisia în 1840.
La 30 aprilie 1844 se căsătoreşte cu Elena Rosetti, fiica postelnicului Iordache Rosetti și a soției sale Ecaterina (Catinca) (fata logofătului Dumitrache Sturdza din Miclăușeni și sora boierilor cărturari Constantin Sturdza și Alexandru Sturdza) şi sora viitorului prim-ministru Theodor Rosetti.
În timpul Revoluţiei de la 1848, Cuza a fost în primele rânduri. A luat cuvântul la adunarea de la hotelul „Petersburg” din Iaşi, cerând înfăptuirea unor reforme democratice. Printre fruntaşii adunării arestaţi din ordinul domnitorului Mihai Sturza s-a aflat şi Cuza, însă acesta a reuşit să scape de sub pază şi să fugă în Transilvania.
24 ianuarie, zi liberă atât pentru bugetari cât și pentru domeniul privat
Ziua de 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române – este decretată prin lege ca zi liberă (nelucrătoare).
În cazul în care agenţii economici (de stat sau/și privați) nu se conformează acestor dispoziții imperative sunt pasibili de amendă contravenţională de până la 10.000 de lei.
Excepţie de la această regulă fac acele unităţi a căror activitate nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii.
Codul Muncii reglementează, în mod expres, faptul că salariaţilor care lucrează în unităţile sanitare şi de alimentaţie publică, precum şi în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii trebuie să li se asigure compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
