După aproape șase decenii de relatări din zone de conflict și peste 40 de războaie documentate, jurnalistul BBC John Simpson avertizează că anul 2025 este cel mai îngrijorător pe care l-a văzut vreodată.
Nu doar din cauza numărului mare de conflicte active, ci pentru că războiul din Ucraina, slăbirea alianței occidentale, izolaționismul Statelor Unite și ambițiile Rusiei și Chinei conturează un scenariu fără precedent, care ar putea împinge lumea spre un al treilea război mondial — nu neapărat nuclear, ci unul al presiunilor geopolitice, al autocrației și al destrămării ordinii globale.
Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a avertizat că actualul conflict din ţara sa ar putea degenera într-un război mondial. După aproape 60 de ani de observare a conflictelor, am sentimentul neplăcut că are dreptate, mărturiseşte John Simpson.
Guvernele ţărilor NATO sunt în alertă maximă la orice indicii că Rusia taie cablurile submarine ce asigură traficul de date ce menţine societatea occidentală în funcţiune. Dronele ruşilor sunt acuzate că testează apărarea ţărilor NATO. Hackerii ruşi dezvoltă metode de a scoate din funcţiune ministerele, serviciile de urgenţă şi marile corporaţii.
Pe de altă parte, autorităţile din Occident sunt sigure că serviciile secrete ruse ucid şi încearcă să ucidă disidenţii care s-au refugiat în Occident. O anchetă în legătură cu tentativa de asasinat din Salisbury a fostului agent rus de informaţii Serghei Skrypal în 2018 (plus otrăvirea fatală a unei localnice, Dawn Sturgess, victimă colaterală – n.r.) a ajuns la concluzia că atacul a fost convenit la cel mai înalt nivel în Rusia. Asta înseamnă chiar de către preşedintele Putin, punctează jurnalistul BBC.
Trump – un aliat cât un inamic
Anul 2025 a fost marcat de trei războaie foarte diferite. Desigur, este vorba de Ucraina, unde, potrivit ONU, au murit 14.000 de civili.
În Gaza, unde prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, a promis „răzbunare cruntă” după ce aproximativ 1.200 de persoane au fost ucise când Hamas a atacat Israelul pe 7 octombrie 2023 şi 251 de persoane au fost luate ostatice, au murit peste 70.000 de palestinieni, ucişi în urma acţiunilor militare israeliene, dintre care peste 30.000 de femei şi copii, potrivit ministerului sănătăţii din Gaza, condus de Hamas – cifre pe care ONU le consideră fiabile.
Între timp, în Sudan a avut loc un război civil feroce între două facţiuni militare. Peste 150.000 de persoane au fost ucise acolo în ultimii doi ani, iar aproximativ 12 milioane au fost forţate să-şi părăsească locuinţele.
Poate că, dacă acesta ar fi fost singurul război din 2025, lumea exterioară ar fi făcut mai mult pentru a-l opri. Dar nu a fost aşa.
„Sunt bun la rezolvarea războaielor”, a declarat preşedintele SUA, Donald Trump, în timp ce avionul său îl ducea în Israel, după ce negociase un armistiţiu în conflictul din Gaza. Este adevărat că acum mor mai puţini oameni în Gaza. Dar în ciuda armistiţiului, războiul din Gaza nu pare deloc să fi fost rezolvat, notează John Simpson.
Având în vedere suferinţele îngrozitoare din Orientul Mijlociu, poate părea ciudat să spunem că războiul din Ucraina se află la un nivel complet diferit. Dar aşa este, subliniază jurnalistul BBC. Cu excepţia Războiului Rece, majoritatea conflictelor pe care le-am acoperit de-a lungul anilor au fost de mică amploare: urâte şi periculoase, desigur, dar nu suficient de grave încât să ameninţe pacea întregii lumi. Unele conflicte, precum cel din Vietnam, primul Război din Golf şi războiul din Kosovo, păreau când şi când că ar putea degenera în ceva mult mai grav, dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată, adaugă el.
Europa în centrul atenției
Marile puteri erau prea îngrijorate de pericolul ca un război localizat, convenţional, să se transforme într-unul nuclear.
„Nu voi începe al treilea război mondial pentru voi”, ar fi strigat generalul britanic Sir Mike Jackson prin staţia radio în Kosovo, în 1999, când superiorul său din NATO a ordonat forţelor britanice şi franceze să ocupe un aerodrom din Pristina, după ce trupele ruse ajunseseră acolo mai întâi.
Însă în anul care urmează, 2026, Rusia, observând aparenta lipsă de interes a preşedintelui Trump pentru Europa, pare gata şi dispusă să facă presiuni pentru o dominare mult mai mare.
La începutul acestei luni, Putin a declarat că Rusia nu intenţionează să intre în război cu Europa, dar că este gata de asta „chiar acum” dacă europenii doresc acest lucru. Într-o emisiune televizată ulterioară, el a declarat: „Nu vor fi operaţiuni dacă ne trataţi cu respect, dacă ne respectaţi interesele aşa cum noi am încercat întotdeauna să le respectăm pe ale voastre”.
Dar Rusia, o mare putere mondială, a invadat deja o ţară europeană independentă, provocând moartea unui număr imens de civili şi militari. Ucraina o acuză că a răpit cel puţin 20.000 de copii. Curtea Penală Internaţională (CPI) a emis un mandat de arestare pe numele preşedintelui rus Vladimir Putin pentru implicarea sa în acest caz, lucru pe care Rusia l-a negat întotdeauna.
Rusia susţine că a invadat-o pentru a se proteja de o invazie NATO, dar preşedintele Putin a indicat şi un alt motiv: dorinţa de a restabili sfera de influenţă regională a Rusiei.
America se îndepărtează
El este conştient şi recunoscător că în acest ultim an, 2025, s-a întâmplat ceva ce majoritatea ţărilor occidentale considerau de neconceput: posibilitatea ca un preşedinte american să renunţe la sistemul strategic care a fost în vigoare încă de la al Doilea Război Mondial.
Nu numai că Washingtonul nu mai este sigur că doreşte să protejeze Europa, dar dezaprobă direcţia în care consideră că se îndreaptă Europa. Noul document al administraţiei Trump cu privire la strategia de securitate naţională susţine că Europa se confruntă acum cu „perspectiva sumbră a dispariţiei civilizaţiei”. Kremlinul a salutat raportul, afirmând că este în concordanţă cu viziunea Rusiei.
Sigur că este, comentează John Simpson.
În Rusia, Putin a redus la tăcere cea mai mare parte a opoziţiei interne faţă de el şi faţă de războiul din Ucraina, potrivit raportorului special al ONU pentru drepturile omului în Rusia. Totuşi, el are propriile sale probleme: posibilitatea unei noi creşteri a inflaţiei după o recentă răcire a trendului, scăderea veniturilor din petrol şi faptul că guvernul său a fost nevoit să majoreze TVA-ul pentru a contribui la finanţarea războiului.
Economiile Uniunii Europene sunt de 10 ori mai mari decât cea a Rusiei – chiar mai mult decât atât, dacă adăugăm şi Marea Britanie. Populaţia europeană combinată de 450 de milioane de locuitori este de peste trei ori mai mare decât cea a Rusiei, de 145 de milioane. Cu toate acestea, Europa de Vest pare să fie îngrijorată de pierderea confortului material şi, până de curând, a fost reticentă să plătească pentru propria apărare, atât timp cât America poate fi convinsă să o protejeze.
Şi America este diferită în zilele noastre: mai puţin influentă, mai introvertită şi din ce în ce mai diferită de America despre care am scris pe tot parcursul carierei mele, spune John Simpson. Acum, la fel ca în anii 1920 şi 1930, vrea să se concentreze pe propriile interese naţionale.
Chiar dacă preşedintele Trump îşi va pierde o mare parte din puterea politică la alegerile de la jumătatea mandatului de anul viitor, este posibil să fi schimbat atât de mult balanţa în favoarea izolaţionismului, încât chiar şi un preşedinte american mai orientat către NATO în 2028 ar putea avea dificultăţi în a veni în ajutorul Europei. Să nu credeţi că Vladimir Putin nu a observat acest lucru, avertizează jurnalistul.
Escaladare
Anul viitor, 2026, pare să fie unul important. Zelenski s-ar putea simţi obligat să accepte un acord de pace, cedând o mare parte din teritoriul ucrainean. Vor exista suficiente garanţii concrete pentru a-l împiedica pe preşedintele Putin să revină pentru mai mult în câţiva ani? se întreabă Simpson.
Pentru Ucraina şi susţinătorii săi europeni, care simt deja că sunt în război cu Rusia, aceasta este o întrebare importantă. Europa va trebui să preia o parte mult mai mare din menţinerea Ucrainei în funcţiune, dar dacă Statele Unite vor întoarce spatele Ucrainei, aşa cum ameninţă uneori să o facă, aceasta va fi o povară colosală.
Dar ar putea războiul să se transforme într-o confruntare nucleară?
Ştim că preşedintele Putin este un jucător; un lider mai prudent ar fi evitat să invadeze Ucraina în februarie 2022. Acoliţii săi proferează ameninţări înfiorătoare că vor şterge Marea Britanie şi alte ţări europene de pe hartă cu noile arme lăudate ale Rusiei. Dar el însuşi este de obicei mult mai reţinut. Atât timp cât americanii sunt încă membri activi ai NATO, riscul ca aceştia să răspundă cu un atac nuclear devastator este încă prea mare. Deocamdată.Rolul global al Chinei
China – jucător cheie
În ceea ce priveşte China, preşedintele Xi Jinping a făcut recent câteva ameninţări directe împotriva insulei autonome Taiwan. Acum doi ani, directorul CIA de atunci, William Burns, a declarat că Xi Jinping a ordonat Armatei Populare de Eliberare să fie pregătită să invadeze Taiwanul până în 2027. Dacă China nu ia măsuri decisive pentru a revendica Taiwanul, Xi Jinping ar putea considera că pare destul de slab. Or, el nu va dori asta.
Aţi putea crede că China este prea puternică şi bogată în prezent pentru a se preocupa de opinia publică internă. Dar nu este aşa. De la revolta împotriva lui Deng Xiaoping din 1989, care s-a încheiat cu masacrul din Piaţa Tiananmen, liderii chinezi au monitorizat cu o atenţie obsesivă reacţia ţării. Am urmărit personal desfăşurarea evenimentelor din Tiananmen, relatând şi chiar locuind uneori în piaţă, spune John Simpson.
Povestea din 4 iunie 1989 nu a fost atât de simplă pe cât credeam la momentul respectiv: soldaţi înarmaţi împuşcând studenţi neînarmaţi. Cu siguranţă că asta s-a întâmplat, dar în Beijing şi în multe alte oraşe chineze se desfăşura o altă bătălie. Mii de oameni obişnuiţi din clasa muncitoare au ieşit în stradă, hotărâţi să folosească atacul asupra studenţilor ca o şansă de a răsturna complet controlul Partidului Comunist Chinez. Când am condus pe străzi două zile mai târziu, am văzut cel puţin cinci secţii de poliţie şi trei sedii ale poliţiei locale de securitate arse. Într-o suburbie, mulţimea furioasă a dat foc unui poliţist şi i-a aşezat corpul carbonizat lângă un zid. Pe capul său era aşezată o şapcă de uniformă într-un unghi vesel, iar între buzele înnegrite îi era înfiptă o ţigară, povesteşte jurnalistul BBC. Se pare că armata nu doar reprima o demonstraţie de lungă durată a studenţilor, ci şi înăbuşea o revoltă populară a chinezilor obişnuiţi, adaugă el.
Conducerea politică a Chinei, încă incapabilă să îngroape amintirile a ceea ce s-a întâmplat acum 36 de ani, este în permanenţă în căutarea semnelor de opoziţie – fie că provin de la grupuri organizate precum Falun Gong, biserica creştină independentă sau mişcarea democratică din Hong Kong, fie că sunt doar oameni care demonstrează împotriva corupţiei locale. Toate sunt reprimate cu mare forţă.
Am petrecut mult timp relatând despre China începând din 1989, urmărind ascensiunea sa către dominaţia economică şi politică. Am ajuns chiar să cunosc un politician de vârf care era rivalul şi concurentul lui Xi Jinping. Se numea Bo Xilai şi era un anglofil care vorbea surprinzător de deschis despre politica Chinei. Mi-a spus odată: „Nu vei înţelege niciodată cât de nesigur se simte un guvern când ştie că nu a fost ales”, spune John Simpson. În ceea ce-l priveşte pe Bo Xilai, acesta a fost condamnat la închisoare pe viaţă în 2013, după ce a fost găsit vinovat de luare de mită, delapidare şi abuz de putere.
Al Treilea Război Mondial
În ansamblu, 2026 pare a fi un an important. Puterea Chinei va creşte, iar strategia sa de a prelua Taiwanul – marea ambiţie a lui Xi Jinping – va deveni mai clară. Este posibil ca războiul din Ucraina să se încheie, dar în condiţii favorabile preşedintelui Putin.
Este posibil ca acesta să se simtă liber să revină pentru a cuceri mai mult teritoriu ucrainean când va fi pregătit. Iar preşedintele Trump, chiar dacă aripile sale politice ar putea fi tăiate în alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie, va distanţa şi mai mult SUA de Europa, prognozează Simpson.
Din punctul de vedere european, perspectivele nu ar putea fi mai sumbre, adaugă el.
Dacă aţi crezut că al treilea război mondial va fi o luptă cu arme nucleare, gândiţi-vă din nou. Este mult mai probabil să fie o serie de manevre diplomatice şi militare, care vor duce la înflorirea autocraţiei. Ar putea chiar să ameninţe destrămarea alianţei occidentale.
Iar procesul a început deja, conchide jurnalistul BBC.
