Conform tradiției românești, bradul de Crăciun nu ar trebui să rămână împodobit în locuință după sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, celebrată pe 7 ianuarie.
Astfel, cel mai târziu în zilele de 5 sau 6 ianuarie, ornamentele sunt strânse, iar bradul este scos din casă, pentru a nu depăși acest prag simbolic.
În calendarul popular, perioada sărbătorilor de iarnă începe la Nașterea Domnului, pe 25 decembrie, și se încheie după Bobotează și Sfântul Ioan. Ziua de 7 ianuarie marchează, așadar, finalul ciclului festiv al Crăciunului.
Data recomandată pentru scoaterea bradului din casă
Tradiția indică faptul că bradul trebuie despodobit înainte de 7 ianuarie. Păstrarea acestuia după această dată este considerată o abatere de la rânduiala firească a sărbătorilor. Deși nu există o regulă religioasă strictă, credințele populare subliniază importanța respectării ritmului natural al timpului sacru.
Unii români aleg să strângă bradul imediat după Anul Nou sau după Bobotează, însă tradiția consideră mai potrivit ca acesta să rămână împodobit până la finalul complet al sărbătorilor.
De ce nu este recomandat să ții bradul mai mult timp
Din punct de vedere cultural, bradul este simbolul vieții, al bucuriei și al Nașterii Domnului, având un rol clar delimitat în perioada sărbătorilor de iarnă. După 7 ianuarie, menținerea lui împodobit este văzută ca o ieșire din ordinea tradițională.
Există și motive practice. Bradul natural se usucă după câteva săptămâni, devenind o sursă de murdărie, alergeni și miros neplăcut. Acele căzute și degradarea generală sunt semne clare că pomul trebuie scos din locuință.
Ce se întâmplă dacă despodobești bradul prea devreme
Despodo¬birea bradului înainte de încheierea sărbătorilor are mai degrabă o semnificație simbolică decât una religioasă. Tradiția populară spune că scoaterea lui imediat după Crăciun sau înainte de Anul Nou poate aduce un sentiment de gol sau de întrerupere a bucuriei festive.
Deși aceste credințe nu au fundament teologic, ele reflectă dorința de a păstra atmosfera sărbătorii până la finalul ei firesc.
Ce spun preoții despre bradul de Crăciun
Bradul de Crăciun nu face parte din tradiția ortodoxă veche, fiind un obicei apărut relativ târziu, sub influențe occidentale. Pentru generațiile mai vechi, pomul împodobit nu era un element esențial al sărbătorii, ceea ce a generat de-a lungul timpului rezerve și controverse.
Totuși, simbolismul arborelui este profund prezent în spiritualitatea creștină. Arborele este asociat cu viața și legătura dintre cer și pământ, iar în imnografia ortodoxă, Sfânta Cruce este numită Pomul Vieții.
De-a lungul istoriei, mărturii din spațiul bizantin vorbesc despre pomi simbolici așezați în biserici, cu trimitere la pomul Raiului. În timp, bradul a fost integrat și în spațiul ortodox, fără a-i altera sensul creștin.
Astăzi, preoții subliniază că bradul nu este un element păgân, ci un simbol care, așezat cu discernământ, poate exprima bucuria Nașterii Domnului. Împodobit cu moderație și legat de semnificația Crăciunului, el rămâne o mărturie vizuală a sărbătorii.
