Liderii Uniunii Europene au fost presați în această săptămână de Cipru să clarifice modul în care funcționează clauza de apărare mutuală a blocului, utilizată rar, cu scopul de a proteja mai bine statele membre, fără a submina NATO.
„Tratatul este foarte clar în privința a ceea ce trebuie făcut”, a declarat Ursula von der Leyen în cadrul unei reuniuni a liderilor UE în Cipru, referindu-se la articolul 42.7 din tratatele UE, care obligă statele membre să se ajute reciproc în cazul unui atac, dar a adăugat: „Tratatul nu este clar în privința momentului în care se acționează și cine face ce.”
Cipru a insistat asupra acestei discuții în cadrul summitului, fiind unul dintre cele patru state UE care nu sunt membre NATO. Îngrijorările sale de securitate au fost evidențiate atunci când a fost lovit de drone iraniene în primele zile ale războiului din Orientul Mijlociu.
Deși Cipru dorește o definire mai clară a articolului, statele aflate în prima linie în fața Rusiei se tem că angajamentul UE ar putea intra în conflict cu articolul 5 al NATO privind apărarea colectivă.
Pentru a calma aceste temeri, ministrul cipriot de externe, Constantinos Kombos, a declarat pentru POLITICO că articolul 42.7 „nu se referă la apărare în sens strict, ci la asistență reciprocă”.
Obligație de ajutor
Dacă un stat este atacat, articolul nu obligă celelalte state să răspundă militar.
Acesta prevede o „obligație de ajutor și asistență prin toate mijloacele aflate la dispoziție”. Potrivit serviciului diplomatic al UE, acest ajutor poate lua forme diverse, de la sprijin diplomatic până la asistență tehnică, medicală, civilă sau militară.
Kombos a explicat că Cipru a analizat experiența Franței din 2015, când a activat articolul în urma unor atacuri teroriste, studiind atât opinia juridică a Consiliului, cât și un document al Comisiei privind lecțiile învățate.
Documentul Consiliului arată că, în cazul unui atac pe teritoriul unui stat, celelalte 26 au obligația legală de a răspunde „nu doar simbolic”, a spus Kombos. Totuși, documentul Comisiei evidențiază lipsa unor mecanisme clare: „nu există o procedură clară privind declanșarea, pașii următori sau cine comunică cu cine”.
Există un efort mai amplu de a aduce mai multă claritate articolului 42.7, idee susținută de lideri precum Friedrich Merz și Donald Tusk.
În cadrul summitului, Donald Tusk și-a exprimat sprijinul pentru aplicarea practică a articolului, potrivit unui oficial european.
Tema a fost discutată în cadrul cinei liderilor UE de joi seară, iar președintele Ciprului, Nikos Christodoulides, a prezentat mai multe idei.
Cu toate acestea, liderii europeni rămân prudenți în privința unui rol mai mare al UE în apărare, domeniu gestionat în mod tradițional de NATO și guvernele naționale.
Instituțiile UE „nu au niciun rol decât dacă statele membre le atribuie unul”, a declarat un diplomat european, subliniind că acest demers „nu trebuie să afecteze obligațiile pe care statele membre NATO le au față de Alianță”.
