Mările lumii au fost luna trecută mai calde decât în orice altă lună iulie înregistrată până acum, au anunțat oamenii de știință, în contextul în care Europa de Vest a fost lovită de un val devastator de căldură, scrie The Guardian.
Potrivit Serviciului Copernicus pentru Schimbări Climatice al Uniunii Europene, temperaturile la suprafața mării au atins niveluri record pentru luna iulie pe coasta Atlanticului și în vestul Mării Mediterane, unde valurile marine de căldură au afectat puternic ecosistemele.
La nivel global, temperatura medie a suprafeței oceanelor, excluzând regiunile polare reci, a fost cea mai ridicată înregistrată vreodată pentru luna iulie, depășind precedentul record stabilit în 2023.
Temperaturile aerului la nivel mondial în iulie 2026 au fost cu doar 0,01 grade Celsius mai scăzute decât cele din iulie 2024, ceea ce îi determină pe cercetători să considere cele două luni drept la egalitate pe locul al doilea în topul celor mai fierbinți luni iulie înregistrate vreodată.
Cea mai fierbinte perioadă iunie-iulie din istorie
Datele arată că Europa de Vest a traversat cea mai fierbinte perioadă iunie-iulie din istorie, căldura „excepțională” alimentând incendiile de vegetație care au devastat regiuni întinse din bazinul Mediteranei.
Primele două luni ale verii din 2026 au fost cu 2,79 grade Celsius mai calde decât media obișnuită, potrivit Copernicus. Astfel, a fost depășit recordul anterior stabilit în urmă cu patru ani, ceea ce reflectă „persistența excepțională a căldurii” de la începutul sezonului.
Europa Centrală se confruntă, la rândul său, cu un val de căldură în timpul căruia mai multe state, inclusiv Austria și Slovacia, și-au doborât recordurile naționale de temperatură. Acesta este cel mai recent episod dintr-o vară toridă care a uscat vegetația și a crescut riscul incendiilor pe continent.
Samantha Burgess, climatolog la Centrul European pentru Prognoze Meteorologice pe Termen Mediu, a declarat că vara aceasta reprezintă „un exemplu clar” al modului în care schimbările climatice intensifică fenomenele extreme care se amplifică reciproc.
„Sistemele persistente de înaltă presiune au blocat căldura deasupra Europei de Vest, iar temperaturile extreme au accentuat și seceta extinsă. Pe măsură ce solurile se usucă, își pierd capacitatea naturală de răcire, ceea ce permite acumularea și mai rapidă a căldurii”, a explicat Burgess.
Căldura extremă de la sfârșitul lunii iunie este estimată că a provocat peste 10.000 de decese
Alimentate de poluarea provocată de combustibilii fosili, mai multe valuri de căldură au afectat Europa încă de la sfârșitul primăverii. Căldura extremă de la sfârșitul lunii iunie este estimată că a provocat peste 10.000 de decese.
Copernicus a precizat că seceta observată în lunile mai și iunie s-a agravat în iulie, în condițiile unor precipitații extrem de reduse și ale unui nivel foarte scăzut al umidității solului în mare parte din Europa de Vest.
În regiunile afectate, inclusiv Franța, Spania și zone din Germania și Marea Britanie, debitele reduse ale râurilor au afectat alimentarea cu apă, sistemele de irigații și producția de energie, inclusiv în statele aflate în aval.
Din cauza lipsei apei necesare pentru răcirea instalațiilor, două centrale pe cărbune din Polonia au fost nevoite să își oprească activitatea săptămâna trecută. Totodată, singura centrală nucleară din Ungaria a fost oprită pentru prima dată în cei 44 de ani de funcționare.
Căldura extremă și seceta reprezintă unele dintre cele mai mari amenințări de mediu pentru economia Europei.
Pierderi de aproximativ 2 miliarde de euro în agricultură
Estimările preliminare arată că valul de căldură din iunie a provocat fermierilor europeni pierderi de aproximativ 2 miliarde de euro din cauza recoltelor compromise.
Economiștii avertizează însă că efectele pe termen lung pot depăși cu mult pierderile imediate, mai ales dacă seceta persistă ani la rând.
Potrivit unui studiu coordonat de Institutul European de Economie al CMCC, mega-seceta din perioada 2015-2018 a provocat economiei europene pierderi de 439 de miliarde de euro. Agricultura a fost afectată puternic pe termen scurt, însă industria prelucrătoare și construcțiile au suferit efecte mai reduse, dar de lungă durată.
Autorii cercetării susțin că metodele convenționale subestimează semnificativ costurile economice ale secetei, deoarece nu iau în calcul efectele care persistă ani întregi după încheierea fenomenului.
„Chiar și un singur an secetos produce pagube economice reale, însă o secetă persistentă este diferită: efectele ei se propagă între sectoare și continuă să se acumuleze ani la rând”, a declarat Marta Mastropietro, cercetător la CMCC și la Universitatea Politehnică din Milano, coordonatoarea studiului.
