Avansul de 2,5 miliarde de euro primit de România prin programul SAFE nu va fi împărțit automat între companiile sau cele 35 de proiecte incluse în planul național de investiții. Banii vor fi utilizați în funcție de ritmul în care instituțiile responsabile derulează achizițiile și investițiile, iar accesarea următoarelor tranșe va depinde de îndeplinirea jaloanelor asumate.
România a primit pe 26 august prima tranșă din finanțarea acordată prin programul european „Acțiunea pentru securitatea Europei” (SAFE). Cele 2,5 miliarde de euro reprezintă aproximativ 15% din alocarea totală de 16,7 miliarde de euro pusă la dispoziția țării noastre.
Planul cuprinde 35 de proiecte. Aproximativ trei sferturi din valoarea totală sunt destinate achiziției de echipamente militare, proiectelor pentru ordine publică și apărării civile. Restul de aproximativ 25% vizează infrastructura rutieră de interes național, inclusiv investiții care ar urma să îmbunătățească legătura Moldovei cu marile coridoare europene.
Guvernul: Cele 2,5 miliarde de euro nu sunt împărțite automat între companii
Una dintre principalele întrebări după intrarea primei tranșe SAFE a fost ce companii și proiecte vor primi efectiv bani din cele 2,5 miliarde de euro.
Guvernul precizează că nu există o listă prin care această sumă să fie împărțită din start între beneficiari.
„Finanțarea efectivă a proiectelor nu se realizează prin distribuirea automată a prefinanțării de 2,5 miliarde de euro către companii”, a transmis pentru News.ro Direcția Comunicare și Relații cu Presa din cadrul Cancelariei Prim-Ministrului.
Practic, accesul la bani va fi determinat de implementarea fiecărui proiect, de procedurile de achiziție și de contractele încheiate de instituțiile responsabile.
Acest lucru înseamnă că ritmul în care autoritățile reușesc să lanseze și să finalizeze procedurile necesare devine esențial pentru utilizarea finanțării disponibile.
Cum funcționează finanțarea proiectelor prin SAFE
Contractele de achiziții incluse în Planul SAFE sunt finanțate de instituțiile care răspund de implementarea lor, prin creditele alocate de la bugetul de stat.
Cheltuielile realizate ulterior sunt utilizate pentru justificarea sumelor aferente împrumutului european.
„Cheltuielile astfel efectuate pe durata implementării Planului, până la 31 decembrie 2030, cu respectarea legislației în vigoare, stau la baza justificării sumelor împrumutului”, explică reprezentanții Guvernului.
Din acest motiv, în acest moment nu există o defalcare a celor 2,5 miliarde de euro pe fiecare companie sau investiție.
„Beneficiarii contractuali și plățile aferente rezultă din implementarea fiecărui proiect și din derularea procedurilor și contractelor de achiziție de către instituțiile responsabile”, potrivit Cancelariei Prim-Ministrului.
Mecanismul pune astfel presiune pe instituțiile beneficiare să avanseze cu procedurile și investițiile asumate dacă vor să utilizeze fondurile disponibile.
România nu primește automat toate cele 16,7 miliarde de euro
Alocarea totală pentru România prin SAFE ajunge la 16,7 miliarde de euro, însă întreaga sumă nu este pusă la dispoziția statului de la început.
Ministerul Finanțelor precizează că finanțarea este acordată etapizat.
„Finanțarea totală nu este însă acordată integral și necondiționat de la început”, arată Ministerul Finanțelor.
Sumele sunt puse la dispoziția României în tranșe, iar accesarea acestora depinde de îndeplinirea unor jaloane asociate proiectelor și achizițiilor prevăzute în Planul de investiții.
„Acest mecanism oferă României atât acces la finanțare, cât și o disciplină clară de implementare: proiectele trebuie să avanseze conform calendarului și angajamentelor asumate pentru ca următoarele tranșe să poată fi accesate”, explică Ministerul Finanțelor.
Prin urmare, cele 16,7 miliarde de euro reprezintă plafonul finanțării disponibile, dar utilizarea integrală a banilor depinde de capacitatea României de a transforma proiectele asumate în achiziții și investiții efective.
Cine gestionează miliardele din programul SAFE
Responsabilitățile sunt împărțite între mai multe instituții.
Ministerul Finanțelor gestionează fondurile acordate României prin SAFE, în timp ce coordonarea generală a Planului de investiții revine Cancelariei Prim-Ministrului.
Implementarea efectivă este responsabilitatea instituțiilor beneficiare, printre care se află Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.
Aceste instituții trebuie să deruleze procedurile de achiziție și proiectele din domeniile pe care le gestionează.
Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, susține că programul poate avea efecte dincolo de simpla achiziție de echipamente militare, prin dezvoltarea industriei de apărare și realizarea unor investiții în infrastructură.
„SAFE ne permite să răspundem simultan mai multor nevoi strategice: să creștem capacitatea de apărare a României, să dezvoltăm industria și tehnologia din sectoarele de securitate și să accelerăm infrastructura esențială”, a declarat ministrul.
Nazare avertizează însă că accesul la bani este condiționat de rezultatele obținute în implementare.
„Fiecare tranșă următoare depinde de îndeplinirea jaloanelor asumate. Trebuie să transformăm aceste resurse în proiecte realizate, contracte implementate și investiții care rămân în economia României”, a adăugat acesta.
Aproximativ 25% din bani sunt destinați infrastructurii
Deși SAFE este în primul rând un instrument european destinat consolidării capacităților de apărare, planul României include și investiții importante în infrastructura de transport.
Aproximativ 75% din valoarea proiectelor vizează echipamente militare, ordine publică și apărare civilă, în timp ce aproximativ 25% sunt destinate infrastructurii rutiere de interes național.
Printre investițiile vizate se numără proiecte importante pentru conectarea Moldovei la coridoarele europene de transport, precum Pașcani–Suceava–Siret și Târgu Neamț–Iași–Ungheni.
Aceste proiecte au atât o componentă economică și de mobilitate civilă, cât și una strategică, în contextul în care infrastructura de transport este esențială pentru mobilitatea militară pe flancul estic al Europei.
