ÎCCJ admite că interdicția de 3 ani îi afectează grav cariera politică lui Dominic Fritz, dar subliniază că acesta poate munci în mediul privat

Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) recunoaște că interdicția de trei ani de a ocupa funcții publice, aplicată liderului USR Dominic Fritz, are un impact „real și sever” asupra carierei sale politice, dar subliniază că acesta își poate continua activitatea profesională în mediul privat.

În motivarea deciziei definitive privind conflictul de interese, publicată la aproape patru luni de la pronunțare, judecătorii explică de ce sancțiunea este justificată, chiar dacă îl împiedică pe fostul primar al Timișoarei să participe la mai multe cicluri electorale.

Magistrații invocă inclusiv împrumutul de 25.000 de lei primit de Fritz de la un consilier local care a beneficiat ulterior de aprobarea unei documentații urbanistice.

În timpul procesului, Dominic Fritz s-a plâns că interdicţia de a mai ocupa o funcţie publică pe o perioadă de 3 ani este una deosebit de severă şi i-ar afecta cariera politică.

„Recurentul invocă impactul deosebit de sever al sancţiunii asupra situaţiei sale personale. Acesta arată că nu este doar primar al municipiului Timişoara – funcţie obţinută în urma unor alegeri libere -, ci şi preşedintele unui important partid parlamentar, şi că interdicţia de 3 ani l-ar împiedica să participe la alegerile locale şi parlamentare din 2028, la cele europarlamentare din 2029 şi la cele prezidenţiale din 2030; cum anul 2031 nu este unul electoral, prima consultare la care ar putea participa ar fi cea din 2032, ceea ce ar amplifica disproporţia dintre efectele interdicţiei şi semnificaţia juridică redusă a faptei”, se arată în motivare.

ICCJ recunoaşte că impactul interdicţiei asupra lui Dominic Fritz este „este unul real şi sever”: întreruperea unei cariere politice active, blocarea posibilităţii de a candida pentru o succesiune de cicluri electorale, afectarea exerciţiului funcţiei de lider al unui partid parlamentar şi atingerea adusă reputaţiei publice constituie consecinţe semnificative.

Însă judecătorii menţionează că interdicţia operează pe o perioadă limitată de timp, iar Dominic Fritz poate munci în mediul privat.

„Cu toate acestea severitatea impactului nu rezidă exclusiv în imposibilitatea temporară de a candida la o funcţie eligibilă. Această imposibilitate constituie o consecinţă inerentă şi previzibilă pentru orice persoană care, exercitând o funcţie publică eligibilă, acţionează în condiţii de conflict de interese. Interdicţia prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 este limitată în timp şi nu îngrădeşte dreptul la muncă al recurentului, care îşi păstrează posibilitatea de a desfăşura activităţi profesionale în mediul privat, precum şi în funcţii din domeniul public ce nu implică depunerea declaraţiilor de avere şi de interese potrivit art. 1 din lege. Impactul, deşi sever sub aspect politic şi al carierei elective, nu atinge, aşadar, acel nivel de gravitate excepţională care, în concepţia CJUE, ar putea justifica, în conjuncţie cu absenţa oricărei gravităţi a faptei, înlăturarea sancţiunii”, explică ICCJ.

Tot în timpul procesului, Dominic Fritz a susţinut că judecătorii trebuie să analizeze împrejurările care ar atenua gravitatea conduitei sale: participarea pur formală, faptul că documentaţia era deja completă şi legală la data semnării, împrejurarea că viceprimarii nu fuseseră încă aleşi şi imposibilitatea delegării, la debutul mandatului, precum şi lipsa unui folos material dovedit şi a unei vătămări concrete a interesului public.

„Contrar susţinerii recurentului că fapta ar fi lipsită de orice element de gravitate, Înalta Curte reţine că acesta a acţionat în deplină cunoştinţă a calităţii sale de debitor faţă de creditorul beneficiar indirect al actului, calitate declarată public în declaraţia de avere. Această cunoaştere distinge în mod fundamental situaţia sa de cea a unui ales care nu putea cunoaşte existenţa conflictului. Recurentul nu a semnat referatul din eroare ori ca urmare a unei proceduri automate, ci, conform propriei mărturisiri, pentru a asigura continuitatea procedurii, ceea ce denotă o decizie conştientă şi deliberată. Împrumutul electoral generează o dependenţă personală şi politică de intensitate superioară unei datorii comerciale obişnuite, creditorul fiind cel care a finanţat campania prin care recurentul a ajuns în funcţia publică pe care era chemat să o exercite cu imparţialitate. Abţinerea creditorului de la vot, pe temeiul propriului conflict de interese, confirmă realitatea şi intensitatea interesului patrimonial în cauză. Aceste elemente, privite în ansamblul lor, exclud încadrarea faptei în ipoteza comportamentului lipsit de orice element de gravitate”, sunt argumentele invocate de judecători în respingerea poziţiei lui Fritz.

Magistraţii consideră că un primar de municipiu îşi asumă, prin acceptarea mandatului, exigenţe de conduită superioare celor aplicabile persoanelor care nu exercită funcţii publice, iar actele sale sunt supuse unui control public intens.

„Aplicând aceste principii în speţă, Înalta Curte reţine că recurentul era ţinut să manifeste o vigilenţă sporită în privinţa oricărei situaţii apte să creeze măcar aparenţa unui conflict între interesul public şi interesul său personal. Semnarea unui referat de aprobare a unei documentaţii elaborate de societatea în care îşi desfăşura activitatea creditorul său electoral – la numai două zile lucrătoare după preluarea mandatului – crea, în mod evident, o asemenea aparenţă de părtinire, perceptibilă de orice observator obiectiv, indiferent dacă recurentul a fost ori nu, în realitatea sa subiectivă, influenţat de raportul de creditare. Tocmai această aparenţă, iar nu dovada unei influenţări efective, constituie obiectul de protecţie al normei de integritate. Susţinerea recurentului că fapta sa ar avea o semnificaţie juridică practic nulă întrucât nu ar fi produs un folos concret dovedit ignoră această dimensiune esenţială: în materia integrităţii, atingerea adusă încrederii publice prin crearea unei aparenţe de părtinire constituie ea însăşi vătămarea pe care norma o sancţionează, independent de producerea unui prejudiciu material. Acest element confirmă, aşadar, concluzia că fapta recurentului nu este lipsită de orice gravitate: dimpotrivă, prin crearea unei aparenţe de părtinire într-un context de maximă vizibilitate publică şi prin atingerea adusă încrederii cetăţenilor în imparţialitatea exercitării funcţiei de primar, fapta prezintă un element de gravitate intrinsec, decurgând din însăşi natura valorii sociale ocrotite de normele de integritate”, consideră Înalta Curte.

La finalul lunii septembrie, Dominic Fritz şi-a încheiat mandatul de primar al municipiului Timişoara, după ce a intrat în vigoare o modificare la Legea ANI, ca urmare a unui amendament promovat de PSD şi susţinut de AUR, prin care s-a stabilit că persoanele declarate definitiv în conflict de interese sau în incompatibilitate îşi vor pierde retroactiv mandatele.