Agenția oficială de presă a statului rus, TASS, a publicat o analiză amplă despre învestirea Guvernului Luca Niculescu, prezentând atât parcursul profesional și orientarea prooccidentală a noului premier, cât și criza politică de peste cinci luni care a precedat votul din Parlament.
Publicația rusă subliniază că Niculescu a reușit să obțină sprijinul a 280 de parlamentari, însă atrage atenția asupra tensiunilor persistente dintre partidele românești.
Citând observatori politici locali, TASS susține că există îndoieli privind capacitatea noului Executiv de a rezista, în condițiile în care susținerea parlamentară a fost obținută printr-un „compromis fragil”, negociat cu dificultate.
La 20 octombrie 2026, Parlamentul României l-a aprobat pe Luca Niculescu, în vârstă de 55 de ani, în funcţia de prim-ministru. 280 de deputaţi şi senatori au votat în favoarea programului şi a componenţei guvernului său, în condiţiile în care erau necesare 233 de voturi. Acest lucru ar trebui să pună capăt crizei politice care se desfăşoară în ţară încă din aprilie 2026. Niculescu, fără apartenenţă politică, a devenit al patrulea candidat propus de preşedintele Nicuşor Dan. Încercările anterioare de a forma un cabinet au eşuat din cauza refuzului principalelor forţe politice de a colabora între ele, arată TASS, menţionând că „a pregătit un material despre modul în care s-a desfăşurat criza, precum şi despre Luca Niculescu”.
Redăm în continuare articolul TASS. Intertitlurile aparţin agenţiei ruse de presă.
Situaţia din ţară
Din aprilie 2026, România a traversat o fază acută a crizei politice. Cauza acesteia a fost destrămarea coaliţiei de guvernare, formată după alegerile de la sfârşitul anului 2024. Din aceasta făceau parte Partidul Naţional-Liberal (PNL) de centru-dreapta, Partidul Social-Democrat (PSD) de centru-stânga, Uniunea pentru Salvarea României (USR) de centru-dreapta, Uniunea Democratică a Maghiarilor din România (UDMR) şi deputaţi independenţi.
Pe 20 aprilie, PSD şi-a anunţat decizia de a refuza să mai acorde sprijinul său prim-ministrului Ilie Bolojan (din partea PNL), numit în iunie 2025, şi de a se retrage din coaliţie. Nemulţumirea social-democraţilor a fost provocată de măsurile de austeritate adoptate de guvern şi de „lipsa unui dialog real între parteneri”. Liderul Alianţei pentru Unirea Românilor (AUR), de dreapta, din opoziţie, George Simion, s-a pronunţat imediat în favoarea organizării de alegeri anticipate, însă preşedintele ţării, Nicuşor Dan, s-a opus. Pe 23 aprilie, şase miniştri şi vicepremierul din partea PSD şi-au prezentat demisia. Bolojan a refuzat să părăsească funcţia, cabinetul a dobândit statutul de guvern interimar, iar atribuţiile sale au devenit limitate.
Pe 28 aprilie, PSD şi o serie de formaţiuni politice de orientare naţionalistă au depus în parlament o moţiune de cenzură împotriva guvernului Bolojan. Premierul a declarat că demisia cabinetului ar însemna haos economic şi riscul de a pierde aproape 30 de miliarde de euro din fondurile UE, promise în cadrul Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă. Cu toate acestea, la 5 mai 2026, cabinetului Bolojan i-a fost refuzată încrederea, 281 de deputaţi şi senatori votând pentru demisie (erau necesare cel puţin 233). Pe 6 mai, PNL a refuzat să poarte negocieri pentru formarea coaliţiei şi a anunţat trecerea în opoziţie, atribuind întreaga responsabilitate pentru criza politică PSD, care „a boicotat sistematic” deciziile comune. Pe lângă PNL, nici Partidul USR nu a mai cooperat cu PSD.
Încercările preşedintelui României de a gestiona criza guvernamentală
Începând cu 18 mai, au continuat încercările preşedintelui Nicuşor Dan de a propune candidatura unui prim-ministru care să fie pe placul tuturor (parlamentul acordă votul de încredere cu o majoritate de cel puţin 233 de voturi din 495). Parlamentarii au respins candidaturile europarlamentarului şi liderului partidului „Mişcarea Populară”, Eugen Tomac (în iunie), ale fostului prim-vicepreşedinte al PNL, Adrian Veştea (în iunie) şi ale europarlamentarului din partea PNL, Sigfrid Mureşan (în septembrie). Pe 5 octombrie, Dan l-a propus pentru funcţia de prim-ministru pe secretarul de stat, fără apartenenţă politică, în Ministerul Afacerilor Externe, Luca Niculescu, care în septembrie fusese respins de PSD şi UDMR (decretul prezidenţial a fost publicat pe 6 octombrie).
Niculescu este considerat un „tehnocrat clar şi sistematic”, cu o orientare prooccidentală impecabilă. Legătura străbunicului său cu PNL, potrivit lui Niculescu, nu înseamnă o apartenenţă politică actuală. La 12 octombrie, Niculescu le-a propus liderilor partidelor să încheie un acord politic privind atingerea obiectivelor prioritare ale ţării (revizuirea bugetului pentru anul curent şi adoptarea celui pentru anul viitor), întrucât, la începutul anului 2027, agenţiile de rating vor emite din nou evaluările privind România şi există riscul de a pierde statutul de ţară cu potenţial ridicat de investiţii.
Din cauza reformelor eşuate din anii trecuţi, România a pierdut deja peste 500 de milioane de euro din fondurile acordate de UE, deficitul bugetar în 2025 a fost de 7,9% din PIB, iar ţinta pentru 2026 este de 7,6%, în condiţiile în care limita permisă de UE este de 3%.
Liderii PSD şi UDMR, Sorin Grindeanu şi Kelemen Hunor, şi-au exprimat sprijinul pentru Niculescu, întrucât priorităţile acestuia corespund cerinţelor lor – elaborarea, până la 1 decembrie 2026, a bugetului de stat cu respectarea indicatorilor de deficit şi menţinerea unui nivel ridicat al investiţiilor, indexarea pensiilor, demararea reformei teritoriale şi administrative etc. (în plus, PSD a primit 11 din cele 17 posturi ministeriale). PNL, având în vedere situaţia din România, a menţionat că va vota în favoarea cabinetului Niculescu, dar nu va intra în guvern alături de PSD. Preşedintele AUR, George Simion, l-a numit pe Niculescu „marionetă”.
Pe 15 octombrie, Niculescu a prezentat programul guvernului şi a înaintat Parlamentului lista miniştrilor. Programul său include următoarele puncte: relansarea creşterii economice, indexarea pensiilor în 2027, reluarea discuţiilor privind noua lege a sistemului unitar de salarizare, modernizarea şi extinderea infrastructurii militare în conformitate cu standardele NATO, adoptarea strategiei de securitate internă pentru perioada 2027-2031, combaterea traficului ilegal de droguri şi a criminalităţii informatice, reforme în domeniul sănătăţii (inclusiv reorganizarea spitalelor pentru creşterea eficienţei activităţii acestora).
Origine, studii
Luca Niculescu s-a născut la 25 aprilie 1971 la Bucureşti. Provine dintr-o familie de mari comercianţi din perioada interbelică, care aveau legături cu Partidul Naţional-Liberal (înfiinţat în 1875, desfiinţat în 1947, reînfiinţat în 1990). Străbunicul său a fost deputat şi ministru al industriei şi comerţului (1918). Printre strămoşii săi se numără şi scriitori şi jurnalişti. Încă din copilărie, Niculescu a manifestat un interes pentru limba franceză, pe care părinţii săi o vorbeau adesea.
În 1995 a absolvit Facultatea de Jurnalism a Universităţii din Bucureşti, iar în 1996 a obţinut diploma de master în jurnalism european la Centrul Universitar de Formare Jurnalistică al Universităţii din Strasbourg (Franţa).
Cariera de jurnalist
În perioada 1992-2016, Niculescu a fost strâns legat de jurnalism. În 1992 şi-a început cariera la Radio France Internationale (RFI), iar în 2000 a devenit redactor-şef al filialei acesteia din România.
În perioada 2005-2016 a prezentat emisiunile de televiziune „Relaţii internaţionale” la The Money Channel, „Arena publică”, „Europa ne urmăreşte”, „Fără frontiere” la TVR1, „Imparţial” şi „Paşaport diplomatic” la Digi24. În aceeaşi perioadă, a fost corespondent permanent în România pentru mass-media franceză France Info, Liberation şi TV5. În mass-media naţională era numit „francofon convins”. Niculescu a câştigat premiul Asociaţiei Profesioniştilor din Televiziune din România la categoria „cea mai bună emisiune-talk-show” pentru emisiunea „Fără frontiere” (2008, 2011), iar în 2010 Institutul European din România i-a acordat titlul de „Jurnalistul european al anului”.
