Curtea Constituțională a României a respins sesizarea AUR privind bugetul de stat pe 2026 și a decis că legea a fost adoptată cu respectarea Constituției, subliniind că eventualele probleme invocate țin de opțiuni politice și nu de neconstituționalitate.
Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de senatori aparţinând Grupului parlamentar al Alianţei pentru Unirea Românilor şi a constatat că Legea bugetului de stat pe anul 2026 este constituţională în raport cu criticile formulate, arată Curtea într-un comunicat oficial.
Curtea Constituţională a stabilit că legea criticată a fost adoptată cu respectarea art.1 alin.(3) şi (5), art.2 alin.(1), art.61 alin.(1), art.64 alin.(1), art.79, art.102 alin.(1) şi (2), art.120 alin.(1), art.138 şi art.141 din Constituţie, întrucât, pe de o parte, dezbaterea şi adoptarea legii s-a realizat în procedura de urgenţă reglementată prin prevederile exprese ale art.76 alin.(3) din Constituţie, iar, pe de altă parte, nu există o obligaţie constituţională de re-solicitare a avizului Consiliului Legislativ şi al Consiliului Economic şi Social în cursul procedurii de adoptare a legii.
Totodată, concordanţa legii criticate cu rezultatele unui referendum local sau cu programul de guvernare nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate, mai spune CCR.
Curtea a mai reţinut că problemele ridicate de autorii obiecţiei de neconstituţionalitate referitoare la modul în care a fost elaborat şi construit bugetul de stat ridică mai degrabă chestiuni de opţiune şi oportunitate legislativă în domeniul politicilor bugetare ale statului.
”Prin urmare, Curtea a constatat că nu au fost încălcate prevederile constituţionale invocate”, se arată în comunicat.
Curtea a constatat că scurtarea termenelor prevăzute de regulamentele parlamentare în procedura de adoptare a legilor se poate realiza prin aprobarea procedurii de urgenţă cerute conform art.76 alin.(3) din Constituţie, iar legea criticată a fost adoptată în condiţiile art.76 alin.(3) din Constituţie.
De asemenea, solicitarea avizului Consiliului Legislativ şi al Consiliului Economic şi Social este o cerinţă constituţională cu privire la forma iniţială a proiectului de lege, în schimb, solicitarea unui nou aviz în cursul procedurii de adoptare a legii nu este o obligaţie constituţională, ci o posibilitate de care Parlamentul poate uza în funcţie de aprecierea sa.
”Legea bugetului de stat nu are ca obiect repartizarea de competenţe între „primăria Municipiului Bucureşti” şi „primăriile de sector” în sensul valorizării rezultatului unui referendum local, ci previzionarea şi alocarea resurselor financiare ale statului în funcţie de cadrul normativ existent şi de priorităţile politicilor/strategiilor publice. Criticile privind incongruenţa dintre prevederile legii criticate şi programul de guvernare, aprobat de Parlament, nu au nicio relevanţă în privinţa constituţionalităţii legii”, mai spune CCR.
Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinseci, Curtea a constatat că modul în care s-a realizat fundamentarea şi construirea bugetului de stat nu are nicio relevanţă în privinţa constituţionalităţii legii;
”Alocarea unor sume de bani pentru anumite obiective de investiţii din România nu pune în discuţie aplicabilitatea art.16 alin.(1) din Constituţie, întrucât acest text constituţional se referă la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Repartizarea de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin hotărâre proprie, a cotei de 85% din impozitul pe venit între bugetul municipal şi bugetele de sector sau majorarea capitalului social al Băncii de Investiţii şi Dezvoltare S.A. constituie chestiuni de oportunitate şi de opţiune legislativă”, precizează Curtea.
În plus, aprobarea de către ministrul finanţelor a limitelor lunare de credite de angajament şi bugetare, pentru ordonatorii principali de credite finanţaţi integral de la bugetul de stat şi de la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în cadrul cărora ordonatorii principali de credite încheie angajamente legale, este o expresie a dispoziţiilor constituţionale şi legale referitoare la rolul şi funcţiile ministerelor.
”Reglementarea unui număr semnificativ de norme de trimitere ţine de tehnica legislativă şi nu ridică probleme de constituţionalitate; posibilitatea redistribuirii ulterioare a fondurilor publice aprobate este justificată de raţiuni de flexibilitate şi supleţe bugetară; aspectele referitoare la insuficienţa notei de fundamentare şi a raportului privind impactul socioeconomic al legii criticate, precum şi insuficienţa fondurilor alocate domeniilor sănătăţii şi învăţământului sunt chestiuni ce ţin de responsabilitatea politică a Guvernului şi Parlamentului, şi nu de constituţionalitate”, spun judecătorii CCR.
De asemenea, criticile referitoare la deficitul bugetar excesiv şi nivelul inflaţiei, la mecanismele de alocare şi de control reglementate, la modificarea mecanismelor de alocare bugetară la nivelul Municipiului Bucureşti, la modul de finanţare a unor instituţii publice (venituri proprii) ori la valorificarea fondurilor externe nerambursabile sunt aspecte care excedează controlului de constituţionalitate.
