Vladimir Putin a propus ca Ucraina să reia negocierile de la Istanbul fără nicio condiție prealabilă. Kievul și aliații săi nu sunt de acord – și cer mai întâi Kremlinului un armistițiu de 30 de zile.
Nu este încă complet clar care dintre planuri va susține Donald Trump, dar este evident că nu se va găsi un compromis atât de repede pe cât se așteaptă administrația prezidențială americană.
Alexander Baunov, cercetător senior la Centrul Carnegie Berlin pentru Studii Ruse și Eurasiatice, transmite ce dorește Putin să realizeze cu propunerea sa și dacă scenariul „noului Ialta” este realist, informează publicația independentă Meduza.
În timp ce Donald Trump este sfâșiat între două afirmații: „Putin vrea pace” și „Putin doar promite”, Vladimir Putin are propria sa dihotomie. Similar cu ceea ce scrie Serghei Radchenko, profesor la Universitatea Hopkins, în cartea sa fundamentală despre Războiul Rece.
El își amintește cum Iosif Stalin, după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, era sfâșiat între dorința de a confisca cât mai mult posibil și dorința de a legaliza măcar o parte din ceea ce fusese confiscat, chiar și cu prețul unor concesii.
Aceasta a fost încă o manifestare a oscilării dintre putere și legitimitate, tipică politicii externe ruse. Moscova putea face multe prin forță, dar sursa de legitimitate se afla în capitalele occidentale, în primul rând la Washington.
Și acolo au decis că Rusia cerea prea mult – de exemplu, teritorii pe care nici măcar nu le cucerise: o parte din Libia, strâmtorile turcești, nordul Iranului sau insula Hokkaido. Și ea interpretează eliberarea unei părți a Europei de sub naziști prea larg – ca un mandat de a instaura regimuri comuniste în ciuda rezultatelor alegerilor.
Forță sau legitimitate
Observăm acum în comportamentul lui Putin o încercare de a bâjbâi această cale îngustă între două modalități de a-și menține cuceririle – doar prin forță sau cu ajutorul legitimării externe.
Sub administrația anterioară, existau puține speranțe de legitimare a confiscărilor de la Casa Albă, dar după ce Donald Trump s-a întors acolo, acestea au revenit.
Liderul rus ar fi evident flatat de comparația cu Stalin. Tocmai a redenumit aeroportul din Volgograd în Stalingrad – „la cererea veteranilor SVO” – și în Melitopolul capturat au instalat un bust al lui Stalin. Însuși contextul în care a propus să înceapă negocierile directe susține această paralelă.
Putin a făcut propunerea în noaptea de după paradă – fie în calitate de moștenitor al învingătorilor, fie în calitate de aproape învingător însuși. El a vorbit după ce o coloană de membri medaliați ai SVO a mărșăluit prin Piața Roșie, punând soldații din prima linie din cel de-al Doilea Război Mondial pe picior de egalitate cu cuceritorii Ucrainei; și imediat după o lungă serie de întâlniri cu lideri străini care i-au salutat din tribune pe veteranii nou-veniți – de ce nu și șeful unei noi „coaliții antifasciste”?
Chiar și conferința de presă de noapte imită „fereastra neschimbată a lui Stalin către Kremlin” (chiar acum, în filmul aniversar pentru cea de-a 25-a aniversare a lui Putin la putere, telespectatorilor li s-a arătat apartamentul său din Kremlin și proprietarul acestuia, care lucrează și noaptea).
Cum echilibrează Putin între o „remediere” și victorie
În declarația sa de aseară, Putin a depus eforturi mari pentru a evita să fie perceput ca fiind de acord cu propunerea Ucrainei de încetare imediată a focului pentru treizeci de zile.
Această inițiativă ucraineană a fost puternic susținută de liderii europeni care au venit la Kiev. La Moscova, s-a emis imediat un ultimatum, iar secretarul de presă al Kremlinului, Dmitri Peskov, a reamintit că Rusia nu face nimic sub presiune.
S-a făcut tot posibilul pentru ca propunerea Moscovei să nu pară rezultatul unor presiuni din partea Washingtonului.
Președintele Trump a aprobat în cele din urmă un armistițiu de 30 de zile, dar Putin a venit cu o idee complet diferită. El a abordat problema din partea opusă: a propus începerea negocierilor fără un armistițiu.
Sau, mai precis, să reluăm negocierile care au fost întrerupte la Istanbul în primăvara anului 2022 și care au avut loc, de asemenea, în paralel cu acțiunile militare.
Aceasta amintește de concesia anterioară a Moscovei: acceptarea dezescaladării tensiunilor din Marea Neagră la sfârșitul lunii martie.
Era important ca conducerea rusă de atunci să sublinieze că nu se întâmpla nimic nou: acordul privind cerealele, care nu a fost prelungit în 2023, era pur și simplu reînnoit.
Rușii nu vor să-i facă jocul lui Trump
Moscova își prezintă noua inițiativă exact în același mod: nu se întâmplă nimic nou, după o lungă pauză propunem pur și simplu reluarea negocierilor din 2022, întrerupte de Ucraina la cererea Occidentului. Deci nu propunem negocieri pentru că Trump le dorește.
Chiar primele scurgeri de informații conform cărora Putin ar propune negocieri după Parada Victoriei au apărut, printre altele, în presa de propagandă rusă, citând surse din China, în special cuvintele ministrului chinez de externe Wang Yi.
În discursul său de seară, Putin a prezentat inițiativa ca pe un produs al unei producții comune: printre cei cărora le-a mulțumit „pentru eforturile lor de mediere” s-au numărat China, Brazilia, alte țări din Sudul Global, dar și – „recent” – noua administrație americană.
Chiar și data – 15 mai, nu 12 mai – a fost aleasă pentru a arăta că inițiativa rusă nu a fost un răspuns la propunerea ucraineană sau un produs al presiunilor cuiva, ci ceva complet separat și independent.
