Românii au multe motive să fie supărați.
Au existat mai multe motive pentru care alegătorii s-au îndreptat spre candidatul de extremă dreapta Călin Georgescu în primul tur al alegerilor prezidențiale de duminică — inclusiv o campanie de succes pe TikTok și o retorică rezonatoare despre cum să facă România mai autosuficientă — dar nu există nicio îndoială că el a fost, de asemenea, susținut de o mare furie față de statu quo.
(Termenul statu-quo (câteodată scris și status-quo) provine din limba latină și face referire la o stare care a existat înainte și se menține și în prezent. Ca exemplu, status-quo teritorial se referă la menținerea neschimbată a granițelor unui stat).
Țara se confruntă cu un declin demografic prelungit, milioane de tineri muncitori plecând în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite în străinătate. Cei care rămân se luptă cu o criză a costului vieții și cu amenințarea sărăciei extreme, precum și cu serviciile publice în degradare care subminează încrederea în sistem.
Înaintea următorului tur electoral — alegătorii se vor întoarce la urne duminică pentru a alege noul parlament al țării și din nou pe 8 decembrie pentru a decide cine va fi președinte — POLITICO a analizat cifrele din spatele unora dintre principalele probleme care modelează îngrijorările alegătorilor și manifestele politicienilor români.
1. Fuga materiei cenușie
România pierde încet, dar constant, forța de muncă înalt calificată. De la sfârșitul regimului comunist al lui Nicolae Ceaușescu în 1989, milioane de oameni au părăsit țara — un val de emigrare și mai mult facilitat de aderarea României la UE.
Ca rezultat al acestui proces și al ratelor scăzute ale natalității, populația țării a scăzut cu mai mult de 4 milioane între 1990 și 2023.
Potrivit Băncii Mondiale , aproape 20% din forța de muncă a României – peste 2 milioane de oameni – a căutat oportunități mai bune în străinătate în ultimii 10 până la 15 ani, iar mulți dintre ei nu s-au mai întors niciodată.
„Societatea românească a îmbătrânit și a suferit una dintre cele mai severe exodări de oameni calificați la nivel global”, a concluzionat raportul Băncii Mondiale.
2. Discrepanța dintre școală și muncă
Întrucât cei care părăsesc România sunt de obicei mai educați, afacerile din țară se confruntă cu dificultăți în a găsi lucrători calificați pentru a umple posturile vacante.
România este statul membru al UE cu cea mai mică pondere de tineri cu diplomă de universitate.
De asemenea, deține recordul nedorit pentru cel mai mare procent de NEETs — tineri cu vârste între 15 și 29 de ani care nu sunt în școală, nu sunt angajați și nu sunt înregistrați într-o formare profesională.
Deși rata șomajului în România este sub media UE, acest lucru ascunde realitatea unei piețe a muncii stagnante.
Aproape o treime din populația în vârstă de muncă este economic inactivă. Femeile, persoanele sărace și indivizii cu niveluri mai scăzute de educație sunt mai predispuse să fie în afara pieței muncii sau angajate în economia informală, cu salarii mici și fără protecții sociale.
De asemenea , România rămâne în urma omologilor săi din UE în ceea ce priveşte investiţiile în programele educaţionale şi pe piaţa muncii .
3. Costul vieții
La fel ca multe alte țări din UE, România s-a confruntat cu o criză prelungită a costului vieții, agravată de pandemie și de războiul din Ucraina.
Prețurile alimentelor au crescut din cauza disfuncționalităților din lanțurile de aprovizionare și a incertitudinii comerciale, în timp ce facturile la energie au explodat după invazia Rusiei în Ucraina.
Prețurile din România au crescut mai rapid decât media UE, iar alimentele sunt acum cu peste 50% mai scumpe decât înainte de pandemie.
Dieta sănătoasă a devenit mai puțin accesibilă, iar o proporție tot mai mare a populației raportează că nu își permite mese nutritive.
4. Bucureștiul și restul
România găzduiește unele dintre cele mai sărace regiuni ale UE, dar, paradoxal, găzduiește și una dintre cele mai bogate capitale ale blocului.
De la aderarea țării la UE, economia Bucureștiului a cunoscut o expansiune rapidă, iar produsul intern brut pe cap de locuitor al capitalei depășește acum pe cel al Parisului sau Stockholmului.
Cu toate acestea, analiza Comisiei Europene din 2023 a semnalat disparități regionale „foarte mari”.
Provocări precum infrastructura de transport inadecvată, capacitatea administrativă slabă și lacunele în educație și competențe împiedică eforturile de a reduce decalajul față de UE – și în interiorul țării însăși.
5. Corupția
România s-a clasat pe locul 63 din 180 de țări în ediția 2023 a Indexului de percepție a corupției realizată de Transparency International. Rapoartele din mass-media și analizele guvernamentale evidențiază „corupția guvernamentală gravă” și patronajul politic la toate nivelurile administrației publice.
Nu e de mirare că încrederea în sistemul politic al României este alarmant de scăzută.
Potrivit unui sondaj Eurobarometru publicat la începutul acestui an, mai puțin de 30% dintre români au încredere în guvernul lor, în timp ce 69% își pun încrederea în armată.
