Zsuzsanna Szelényi își amintește că Viktor Orbán era cel care le spunea rușilor să plece din Ungaria.
Era 1989. Cortina de Fier se prăbușea, iar Orbán fusese ales să țină un discurs la reînhumarea lui Imre Nagy — prim-ministrul postbelic care a condus revoluția ungară din 1956 împotriva sovieticilor și a fost executat pentru acest lucru.
Szelényi, care era acolo ca parte a gărzii de onoare la reînhumare, își amintește cum omul care avea să devină cel mai longeviv prim-ministru al țării sale a urcat pe scenă pentru a cere retragerea armatei sovietice, arată Politico într-un articol de analiză.
„Dacă credem în propria noastră forță, suntem capabili să punem capăt dictaturii comuniste”, a spus Orbán. „Dacă suntem suficient de hotărâți, putem obliga partidul de guvernământ să accepte alegeri libere.”
Nu exista niciun indiciu despre ceea ce avea să devină Orbán, a spus Szelényi, fost parlamentar al partidului de guvernământ Fidesz.
De la un lider liberal care cerea ca Ungaria să se desprindă de Moscova, premierul ungar a devenit un autoproclamat campion al iliberalismului — și cel mai bun prieten al Kremlinului în Europa.
Într-un moment în care UE se luptă să contracareze agresiunea Moscovei în Ucraina și pe restul continentului, premierul ungar a devenit omul pe care președintele rus Vladimir Putin se poate baza.
Înaintea unor alegeri cruciale din Ungaria, programate pe 12 aprilie, Orbán a blocat un pachet de împrumuturi al UE de 90 de miliarde de euro, de care Kievul spune că are nevoie disperată pentru a continua lupta. Între timp, ministrul de externe al țării a fost nevoit să explice săptămâna trecută de ce a transmis pe canale neoficiale proceduri confidențiale către Kremlin.
„S-a întâmplat în timp, în mai multe etape și puncte de cotitură”, fiecare pas ducând logic și inevitabil la următorul, a spus Szelényi, sorbind ceai într-o după-amiază rece într-o cafenea de pe malul Dunării.
„Apropierea de Rusia este probabil cea mai surprinzătoare”, a adăugat ea. „Dar nu s-a schimbat de pe o zi pe alta.”
Making Hungary Great Again
Când au avut loc primele alegeri libere din Ungaria în 1990, Orbán și Szelényi s-au numărat printre cei 22 de membri ai Fidesz — pe atunci un grup liberal-centrist de studenți și intelectuali anticomuniști — aleși în Adunarea Națională.
Transformarea lui Orbán, spune ea, a început nu mult după aceea.
Ales președinte al partidului în 1990, tânărul politician a câștigat rapid control total asupra Fidesz. I-a îndepărtat pe cei care îl contestau sau chiar îndrăzneau să-i pună la îndoială deciziile, își amintește Szelényi.
Observând direcția în care se îndrepta partidul, ea și câțiva alți parlamentari au părăsit formațiunea în 1994, când Orbán i-a schimbat brusc poziția ideologică din liberală în conservatoare națională.
„Cei care au rămas în Fidesz erau mai omogeni, mai loiali lui”, a spus ea. „De atunci, povestea partidului și a lui Orbán sunt una și aceeași.”
Transformarea lui Orbán a avut loc în etape: după un mandat ca prim-ministru la începutul anilor 2000, a petrecut opt ani în opoziție, făcând tot posibilul să obstrucționeze activitatea Adunării Naționale și să saboteze guvernul socialist-liberal de atunci.
Și-a propus să nu mai piardă niciodată
După ce a revenit la conducerea țării în 2010, și-a propus să nu mai piardă niciodată, rescriind Constituția, modificând legi importante pentru a reduce mecanismele democratice de control, slăbind libertatea presei și independența justiției și înclinând terenul electoral în favoarea sa.
Szelényi consideră că prima etapă a transformării lui Orbán — schimbarea ideologică inițială — a fost determinată de ambiția personală sau, cum o numește ea, „voința de putere”.
El a evaluat că Fidesz ar avea o cale mai clară spre guvernare și perspective electorale mai bune pe segmentul conservator mai puțin aglomerat al spectrului politic, unde principalul partid de dreapta era în dezordine și în declin, a spus ea.
Apropierea lui Orbán de Rusia a fost mai lentă, dar la fel de evidentă.
Un moment important a venit în 2014, când Orbán a semnat un acord cu Kremlinul pentru un împrumut masiv destinat extinderii centralei nucleare Paks II din Ungaria. Acel acord a semnalat nu doar o dependență pragmatică de Moscova, ci și începutul unei apropieri ideologice.
La doar șase luni după aceea, premierul și-a prezentat planul de a construi un „stat iliberal” în Ungaria, bazat pe valori naționale și creștine tradiționale, citând explicit Rusia lui Putin ca model — o evoluție notabilă, având în vedere că în 2007 „le spusese membrilor partidului într-un discurs că Rusia este practic un imperiu și vrea mereu să domine țările din jur și că nu poate fi niciodată de încredere”, își amintește Szelényi.
Alți prim-miniștri ungari au încercat și ei să dezvolte relații economice mai apropiate cu Rusia, dar sub Orbán cooperarea economică nu doar că s-a accelerat, ci s-a transformat rapid în relații politice mai puternice. El a vorbit despre o „deschidere spre Est”, argumentând că este important pentru Ungaria să își îmbunătățească relațiile nu doar cu Rusia, ci și cu China și Turcia, pentru a echilibra relațiile cu Occidentul.
Iar în 2019, când majoritatea Europei Centrale a organizat comemorări importante pentru a marca 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, evenimentele oficiale din Budapesta au fost, în mod vizibil, mai discrete.
Pentru Péter Molnár — coleg de facultate cu Orbán la Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta și un alt fost parlamentar Fidesz care a părăsit partidul în 1994 — parcursul lui Orbán de la adversar al Rusiei la aliat reflectă ambițiile sale internaționale.
„Orbán nu poate face Ungaria din nou mai mare”, a spus el, referindu-se la faptul că țara a pierdut aproximativ două treimi din teritoriu după Primul Război Mondial. „Dar poate crede că o poate face din nou mai puternică.”
Și cu fiecare conflict dintre Budapesta și Bruxelles, relațiile Ungariei cu Putin s-au încălzit tot mai mult, la fel cum s-a întâmplat ulterior și cu președintele american Donald Trump.
Metamorphosis
Molnár, acum academician și campion de slam poetry, evidențiază dorința neobosită de succes a fostului său coleg de facultate. La prânz, într-un bistro unguresc tradițional din apropierea ambasadei SUA din cartierul istoric al cincilea din Budapesta, bărbatul de 62 de ani și-a ales cuvintele cu grijă, folosind adjectivul „sârguincios” pentru a descrie determinarea tânărului Orbán, capacitatea sa de muncă și atenția la detalii.
Nu că nu ar fi fost și distractiv în anii de facultate, a adăugat Molnár. Tânărul Orbán mergea la dansuri underground ilegale — o formă de rebeliune a tinerilor, adesea supravegheată de poliția de securitate a statului.
Și, deși nu avea un interes deosebit pentru artă și literatură, era dornic să participe la o piesă a scriitorului german Peter Weiss, „Cum a fost vindecat domnul Mockinpott de suferințele sale” — o satiră despre lupta unui om obișnuit într-o societate opresivă.
La fel ca Szelényi, Molnár spune că atunci nu exista nimic care să indice traseul politic ulterior al lui Orbán, de la liberalism la favorit european al mișcării MAGA. „În afară de ambiția copleșitoare”, a observat el.
„Cred că asta îl împinge să meargă în direcțiile în care crede că poate câștiga putere”, a explicat el. „Dacă configurația politică ar fi fost de așa natură încât calea liberală să îi ofere acest lucru, probabil ar fi rămas liberal.”
Jurnalistul politic Pál Dániel Rényi, care a scris o biografie a lui Orbán în 2021, este de acord. „Cred că este fascinat de putere în sine. Cred că asta îl motivează cel mai mult. Dacă am trăi într-o perioadă în care liberalismul ar fi în ascensiune, ar fi liberal”, a spus el.
Mutare spre dreapta
În schimb, Orbán „și-a dat seama în anii ’90 că a fi naționalist, a fi conservator îi va oferi mai multă libertate în modul în care poate guverna, controla și construi comunități. Este mai ușor să construiești comunități în Ungaria dacă ești tradiționalist. Și în anii ’90 exista un partid socialist foarte mare și un partid liberal destul de puternic, în timp ce partidul conservator, MDF, se destrăma”, a spus Rényi.
„Era evident pentru el că trebuie să se mute spre dreapta pentru a ocupa spațiul politic.”
Și pe acest drum, Orbán a studiat modele politice de dreapta din străinătate. În timpul unor călătorii în SUA la începutul anilor ’90, a devenit interesat de infrastructura politică a Partidului Republican, a spus Molnár. Rényi a remarcat, între timp, că fostul prim-ministru italian Silvio Berlusconi l-a fascinat pe Orbán.
„Exemplul lui Berlusconi a fost foarte important pentru Orbán. Modul în care a făcut conservatorism, modul în care și-a construit partidul în jurul său, limbajul colocvial pe care l-a adoptat pentru ca oamenii obișnuiți să îl înțeleagă și combinația dintre fotbal și politică”, a observat Rényi.
La fel ca Berlusconi, care deținea clubul de fotbal AC Milan, Orbán a fondat o academie de tineret în orașul său natal Felcsút, care s-a transformat într-o echipă de fotbal cu un stadion de 4.000 de locuri — suficient de mare pentru a găzdui de două ori întreaga populație a satului.
De asemenea, „Orbán își încheie discursurile cu előre magyarország — sau „înainte Ungaria” — într-un omagiu clar adus lui Berlusconi, al cărui partid se numește Forza Italia”, a spus Rényi.
